Un militar care a avut misiunea extrem de dificilă de a da familiei vestea morții unui coleg de-al său, după accidentul din Argeș, a povestit pe blogul armataromaniei.ro cum l-a marcat pe viață această experiență.
Militarul povestește că s-a deplasat la domiciliul unui camarad de-al lui decedat în tragicul accident petrecut pe Valea Urdii pentru a-i anunța familia despre acest eveniment cumplit și pentru a le fi alături în aceste momente deosebit de grele.
“Azi noapte a fost greu…
…am stat patru ore ținând în brațe copilul unui coleg, sub cerul mai frumos ca niciodată, așezați pe iarba necosită, lângă o remorcă de YMS pe care scria simplu: "MYSU"!...
…Și am aflat cât de mult îi plăcea tatălui său că el cânta la clarinet, cât de mândru era tatăl său că el învață atât de bine.
Mi-a spus că tatăl său "băga vițelul dintr-un pumn în conservă", mi-a spus cât de mult îl iubeşte, mi-a spus cât de mult regretă că au apărut pepeni de ceva vreme şi ei doi nu au mâncat împreună unul.
Ne-am promis unul altuia că, din noaptea aceea, vom fi cei mai buni prieteni, am făcut schimb de telefoane, mi-a promis că va continua să cânte la clarinet şi că va învăța şi mai bine, şi mai mult!
Am promis, şi eu, privind în ochii lui frumoşi apoi către cerul plin de stele, că îi voi fi aproape toată viața.
În cele patru ore cât am stat îmbrățişati am şi plâns împreună, am şi râs un pic, am stabilit că e bine că nu are calculator performant, am ales împreună ce trebuie să citească vara aceasta.
Nu m-a întrebat nimic, doar dacă vreau să facem împreună o rugăciune pentru proprietarul remorcii din spatele nostru!
Am vrut! :(
Copilul acesta mă va urmări toată viața!”
