Sumele de bani provenite din activitati ilicite şi care intră anual într-un proces de albire şi spălare reprezintă, conform datelor CIA şi FMI, aproape 5% din PIB-ul mondial.
Asta înseamnă cam 3,6 trilioane de dolari pe an. Cu alte cuvinte, PIB-ul României la fiecare 2 săptămâni.
Chiar dacă România nu face parte din ţările cu risc ridicat, activităţile de spălare de bani care implică şi ţara noastră sunt atent monitorizate de organismele de specialitate - fenomenul fiind considerat şi de către autorităţile de la Bruxelles ca având potential să atenteze la siguranţa pieţei unice.
Procedura prin care banii negri sunt albiţi este una complexă, spun specialiştii.
Spălarea de bani trebuie să acumuleze trei etape. În prima dintre ele, infractorul obţine fonduri în urma unor acţiuni ilegale, fonduri a căror provenienţă este, evident, ascunsă. În cea de-a doua etapă a spălării de bani, cu sumele dobândite ilegal, infractorul încearcă să cumpere bunuri şi servicii, astfel că banii primesc o aparenţă legitimă.
Urmează etapa a 3 a în care spălătorul de bani trece fondurile în circuitul economic legal, le transformă sau le schimbă proprietatea. Cele mai frecvente modalităţI de ascunedere a banilor sunt: retragerea în numerar, folosirea firmelor-fantomă şi exportul ilicit de valută, iar dintre metodele celebre de ascunere a banilor putem enumera: darul de nuntă sau botez, moşteniri de la părinţi, vânzarea de bunuri, cumpararea de actiuni, cedarea folosinţei bunurilor sau împrumuturile fictive.
Legsilaţia europeană defineşte foarte clar operaţiunile de spălare de bani şi riscurile asociate acestora ţinând cont că "fluxurile masive de bani murdari pot prejudicia stabilitatea şi reputaţia sectorului financiar şi ameninţa piaţa unică".
