Agresivitatea online, faza pe România: "Jocurile video nu sunt o dădacă pentru copii"

ANTENA3.RO - EXCLUSIV ONLINE // Când treci pragul societăţii din anul 2009, prin zarva de pe străzi auzi totuşi cum se strecoară, dintr-un bloc, sunete ca cele din tribunele sportive şi motoare de maşini puţin diferite de cele ale ?bolizilor? care traversează oraşul zi şi noapte. Te îndrepţi către clădire şi vezi prin geam că la parter, un tânăr butonează de zor la noul lui joc pe calculator. E în trend, adică. Apar imediat ţipete de fericire. E semn de o medalie de aur la prima tură din campionatul de curse ilegale. În secunda cealaltă, din celălalt colţ al blocului, o împuşcătură puternică îşi face apariţia de după cortină. Ţipete şi încurajări se aud pentru cei care au o normă de ucis în lumea virtuală.

Sistemul audio bubuie cu tot cu tencuiala pereţilor camerei, iar puştiul care butonează arma pe tastatură e fericit că a mai câştigat o medalie. Dăm switch şi ne trezim acum câţiva ani, în aceeaşi societate. În anul 2000, copiii ieşeau în parc, la o tură cu bicicleta sau la un joc de cărţi, iar pasiunea extremă pentru jocurile video, calculatoare sau console, se afla pe o alee îndepărtată, ascunsă bine între copaci. Antena3.ro vă prezintă un material despre cum pot stimula jocurile video agresivitatea copiilor sau, de ce nu, creativitatea lor şi care este măsura în care părinţii pot preveni comportamentele deviante ale odraslelor prin temperarea ?jucatului? pe calculator.

Studii de specialitate

Un studiu realizat anul acesta de către ?The Entertainment Software Association? (ESA), o organizaţie nonguvernamentală din SUA arată că în 83% dintre cazuri copiii primesc acordul părinţilor lor pentru a juca sau închiria un joc. De asemenea, acelaşi studiu indică faptul că în 77% dintre cazuri, părinţii consideră că supravegherea copiilor în timpul jocurilor video este folositoare şi că aceştia impun limite de folosire pentru jocurile video mai mult decât pentru orice alt mod de petrecere a timpului liber al copiilor.

În România nu există momentan o statistică pe acest domeniu, dar există rapoarte ale Poliţiei Române din care rezultă că numărul de infracţiuni în rândurile copiilor se menţine. Astfel, în ultimii ani, delincvenţa juvenilă din ţara noastră a cunoscut o evoluţie simetrică cu cea a criminalităţii adulţilor. În perioada 2000-2007, tendinţa a fost descendentă, respectiv de la 25.470 de infracţiuni comise de minori în anul 2000, la 16.417 în anul 2007, conform informaţiilor Institutului de Prevenire şi Psihosociologie (IPP) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) remise către Antena3.ro.

Din datele statistice înregistrate pe primele nouă luni ale anului 2008, numărul minorilor cercetaţi pentru comiterea de infracţiuni a avut o tendinţă descendentă cu 14%, faţă de aceeaşi perioadă a lui 2007. Astfel, de la 16.128 de minori, dintre care peste 10.000 din mediul urban şi aproape 6000 din mediul rural, statistica IPP arată o scădere la 13.793 în primele nouă luni din 2007, respectiv peste 8500 în urban şi 5000 în rural.

Dintre infracţiunile comise de minori, poderea cea mai mare o au tâlhăriile, adică peste 70%. Apoi, un alt gen de infracţiune pe care minorii o comit frecvent este violul, care a cunoscut o creştere până în 2006 şi apoi o scădere în 2007. Referitor la infracţiunile de omor, loviri cauzatoare de moarte şi tentativă de omor, aceste tipuri de infracţiuni nu au cunoscut o evoluţie spectaculoasă, pentru că ponderea era de numai 5% din totalul infracţiunilor de acest gen.

Pericol pentru copii

Totuşi, mediul jocurilor video şi cel al Internetului reprezintă în continuare un pericol pentru copii, care nu numai că pot fi traficaţi de "experimentaţii" în carnea vie, dar pot deprinde şi comportamente deviante.

?Nu neagă nimeni că jocurile video sunt violente, dar ele au limită de vârstă, care este indicată pe caseta originală a jocului prin intermediul unor descriptori. Aceştia pot explica cum jocul conţine scene violente, de sex sau că se pot juca şi online şi pot fi văzuţi numai dacă jocul este original?, explică pentru Antena3.ro Andreea Allardin, director general la Best Distribution, una dintre firmele care importă jocuri video, precum Need for Speed (NFS ? joc cu maşini de curse, n.a.) sau FIFA (Federaţia Internaţională a Asociaţiei de Fotbal ? joc cu meciuri de fotbal, n.a.).

Ea adaugă pentru Antena3.ro că decizia de a lăsa copilul să se joace este a părinţilor şi compară situaţia cu cea a porţiilor de ciocolată: ?este ca şi cum i-ai da multă ciocolată copilului dintr-o dată, dar trebuie să adaptezi porţiile în funcţie de vârsta pe care o are?.

?Jocurile video nu sunt o dădacă pentru copil, ca în acest timp tu să stai la o cafea cu prietenii. Părinţii trebuie să-l supravegheze pe copil şi să ştie ce şi cu cine se joacă, pentru că pe internet se pot întâmpla multe. Părinţii trebuie de asemenea să obţină informaţii referitoare la respectivul joc pe calculator şi să vadă dacă este adecvat pentru vârsta copilului?, mai detaliază Allardin pentru Antena3.ro.



Şi Isabela Cracsner, ofiţer specialist în cadrul Institutului de Prevenire şi Psihosociologie (IPP) este de părere că marea parte din vină o au părinţii, pentru că ei le cumpără copiilor calculatoare performante şi nu le impun un anumit număr de ore pe care să-l petreacă în faţa calculatorului.

?Apoi, calculatorul nu ar trebui să stea în camera copilului, ci într-un loc unde părinţii să-l poată supraveghea pe copil şi de asemenea, tot ei sunt cei care ar trebui să paroleze anumite site-uri pe care copiii le-ar putea accesa?, spune Cracsner pentru Antena3.ro.

Altă cauză pe care ofiţerul IPP o explică este predispoziţia din mediul familial, respectiv cât de agresivi sunt membri familiei.

?Nu există o relaţia cauzală între jocurile video şi agresivitate, pentru că important este cât timp petreci în faţa calculatorului. Jocul video este un mod de refulare, iar pe fondul unui complex de factori el devine un stimul favorizant?, concluzionează psihologul pentru Antena3.ro.



Cum arată copilul dependent de jocurile video?

Jocurile video au atât părţi pozitive, cât şi negative. Ele pot cauza probleme de comportament copilului şi îl pot face să se izoleze, dacă părinţii nu îl supraveghează şi dacă nu au grijă ca el să nu devină un ?toxicoman? în materie de jocuri video şi să nu se ?contamineze? cu personajul preferat din lumea virtuală.

Isabela Cracsner spune pentru Antena3.ro că a fi dependent de jocurile pe calculator este ca şi cum te-ai rupe de grupul de prieteni şi te-ai gândi la ziua de mâine doar pentru a te juca.

?Copilul poate dezvolta anumite simptome de dependenţă, cum ar fi, pe lângă comportamentele agresive verbale şi fizice faţă de oamenii din jurul lor, chiar şi cu cei apropiaţi, rezultatele şcolare scăzute din cauza oboselii psihice şi dereglări fizice. Cel din urmă aspect îi poate determina pe copii să ajungă la obezitate din cauza ?statului? în faţa calculatorului ore în şir, le poate cauza tensiuni musculare, afecţiuni oftalmologice şi dureri de cap?, detaliază ofiţerul specialist pentru Antena3.ro.

Isabela Cracsner vorbeşte pentru Antena3.ro şi despre o instabilitate emoţională, pentru că atunci când copiii se luptă cu parteneri virtuali, se simt securizaţi, iar când intră în contact cu viaţa reală ei devin instabili.

?Apoi putem vorbi de fuga în spaţiul virtual, de anxietate şi de desensibilizare faţă de violenţă. Aceasta din urmă se referă la faptul că pe acei copii care se joacă mult timp jocuri agresive nu îi mai afectează foarte mult o scenă violentă în planul real şi deci, devine o obişnuinţă pentru ei?, subliniază psihologul pentru Antena3.ro.

Astfel, după cum adaugă Cracsner pentru Antena3.ro, multe ore petrecute cu jocul video duc la diminuarea contactelor sociale reale, scădearea intensităţii pentru alte activităţi, cum ar fi sportul sau lectura ori muzica. Allardin crede şi ea că, pe lângă problemele de natură fizică şi psihică, un copil, poate intra în contact cu alte persoane în timpul jocului online, ceea ce poate duce la alte probleme sociale.

Cum să iei partea bună a ?împuşcăturii? din joc?

Dar, la celălalt capăt al polului, jocurile video pot fi şi benefice, dacă sunt administrate cu grijă copilului şi în funcţie de ceea ce i se potriveşte personalităţii sale.

?Ele pot stimula imaginaţia şi spiritul de competitivitate, dar până la urmă totul se rezumă la ce tip de educaţie primesc copiii respectivi din partea părinţilor?, consideră directorul general de la Best Distribution.

Ofiţerul Institutului adaugă de asemenea că prin jocurile video, copiii pot să-şi dezvolte memoria, gândirea şi atenţia.

?De asemenea, ei pot să-şi dezvolte şi nivelul de cunoştinţe informatice, cum ar fi dexteritatea manuală, pentru că în timp ce se joacă, au de-a face cu tastatura?, susţine Isabela Cracsner pentru Antena3.ro.

Sfaturi pentru cei mari, despre cei mici

Când copilul ucide virtual în mod repetat, el simte nevoia să-şi amorţească inima, iar după ce el se obişnuieşte cu informaţiile virtuale, ele acţionează asupra lui ca nişte droguri, de care e greu apoi să-l dezveţi.

Andreea Allardin, directorul general al firmei Best Distribution explică pentru Antena3.ro că e important ca părinţii să adapteze jocurile video la personalitatea şi firea pe care le are copilul lor, să fie cu el şi să-l convingă să-şi exprime dorinţele în materie de jocuri: ce i-ar plăcea să se joace, de ce şi pentru cât timp.

?Jocurile video nu sunt un tutore pentru copil, astfel ca părinţii să-şi poată vedea de treburile lor, ci ar putea să se joace împreună cu copiii lor. Mai bine te afli în universul copilului, decât să fii exclus din el. Iar toate acestea se stabilesc prin intermediul unei relaţii bazată pe dialogul dintre părinte şi copil?, adaugă Allardin pentru Antena3.ro.



Tot ea spune pentru Antena3.ro că nu toate jocurile sunt adecvate fiecărui copil. Dacă e băiat, nu înseamnă că vrea neapărat să se joace jocuri cu împuşcături şi lovituri, poate că are o fire mai sensibilă şi are nevoie de un joc care să se plieze pe latura lui afectivă.

?Nu-l creşti mai puţin bărbat dacă nu-i place să se joace Need For Speed?, explică Allardin pentru Antena3.ro.

În acelaşi timp, Isabela Cracsner, ofiţer specialist în cadrul Institutului de Prevenire şi Psihosociologie adaugă că, în cazul vârstelor mici, părinţii ar putea să-l canalizeze pe copil pe altceva, cum ar fi sportul sau dansurile.

Paula Safta, Antena3.ro