Incendiu la o pensiune turistică din Prahova (VIDEO)

INCENDIU, nene nu aveti corector?

Proprietarul nu știe de unde va face rost de bani pentru refacerea acestuia. Poate acesteia... ca nu se reface proprietarul.

In primul rand, cine a scris acest articol este un mare prost. Si cred ca si dansul/dansa stie chestia asta. De ce naiba nu renunta la scris? Cum naiba poate el/ea scrie ceva de care habar n-are? Asta-i scopul? Sa para el prost, unu la mana iar doi la mana sa-si zica la misto parerea? Adica acest articol este o stire sau imaginatia lui seaca? "

"Proprietarii au încercat să stingă singuri flăcările, dar până la urmă au cerut ajutor pompierilor."
Ai fost tu acolo sa stii cum a fost? S-a sunat in total la pompieri de 4 ori, acelasi raspuns. Raspundea o doamna (si aceea cam la fel de inteligenta ca si reporterul care a scris magaria asta) si zicea intruna ca inchie daca mai tip la ea, sa stau la telefon sa-i dau detalii. "Exista victime? A pai atuncea de ce va panicati domnule?" De parte era o nimica toata ce s-a intamplat. "Doamna n-am timp de vorbareala! Veniti repede ca este un incendiu mare de tot!" " A pai stati asa putin domnule, ca nu se poate asa... exista procedura..." Da, sigur, procedura. O gluma buna, foarte ironica pentru a caracteriza "perfectionismul" trupelor noastre de interventii. Striga patronul disperat "unde sunt pompierii? unde sunt pompierii?" Pai va spun eu unde erau. Au venit cu orele mai tarziu (sau cel putin asa s-a parut) dupa telefonul initial. Au venit cu 6 sau 7 auto-speciale in total, insa numai una arunca cu apa. Ce faceau celelalte? Stateau si ele pe acolo. E adevarat, au intervenit, ne-au dat afara pana la urma. Noi am facut tot ce-am putut. Am stat atat de mult in fumul acela, incercand sa stingem focul cu galeti de apa si zapada, incat cand am iesit afara si m-am trantit pe jos sa respir, expiram fum pe nari.

Iar vecinii? Da sigur, "au sarit sa ajute", alta gluma buna. Intr-adevar, au sarit cativa, recunosc, dupa ce iesea atat de mult fum de ziceai ca-i un crater vulcanic. Insa la inceput, cand inca era mic si nu se extinsese? Ies afara si tip ca disperatul si bat cu pumnii in portile tuturor "avem nevoie de furtun, a luat foc pe acoperis, va rog ajutati-ne!" Nimic. Iesisera toti in strada si se uitau inspre fum de parca se uitau la televizor. Stateau ca prostii si comentau, "mama sa vezi ca ia foc", dupaia se uitau la mine cum tipam si ma faceau bolnav la cap. "Ca liniste, ca ce! Ca nu esti la tine acasa aicia!"

Procedura? Prietenie? Sprijin? Ajutor? Cuvinte goale, fara semnificatie pentru unii. Acel incendiu a consumat tot ce-a fost mai bun din acea pensiune superba si din inima acelui om deosebit, pro

Vad ca nu mi-a fost acceptat tot comentariul, continui aici partea II: Ziceam de acel incendiu c-a distrus tot, intr-adevar asa a fost, insa doar din cauza c-am fost inconjurati in majoritatea de acele tipuri de persoane idioate, de venici, majoritari nepasatori, insa care stiu sa comenteze. Poate si din cauza naivitatii acelor trupelor de intervenitie. Toate astea au dat nasterii suferintei resimtite acolo. Suferinta accentuata si de prostia unui reporter idiot, ce habar n-are sa scrie, habar n-are ce inseamna Limba Romana, habar n-are ce inseamna Respect. Chiar si pentru el insusi.

In concluzie, parerea mea simcera este ca se putea evita nenorocirea din ziua de 5 februarie. Adevaratul ghinion nu a fost incendiul in sine, ci prezenta anturajului respectiv in acea zi, in acel lor. La acea ora exacta. Pentru ca o situatie problematica poate oricand sa apara. Insa numai 7-8 oameni nu pot face fata furtunii. Pentru asta se cere ceva mai mult. Ceva ce in acea zi a fost de negasit. Si sa nu uitam si povara pe care-o purtam cu totii, neajunsurile care se nasc din sistemul nostru deficit de interventie rapida, infrastructura, resursele umane care lucreaza la 112. Intr-un fel, cu totii am fost de vina. Eram 4 persoane pe acoperis, si n-am putut opri focul acela. Eram aproape 8 pe cand focul devenea incendiu, insa n-am putut sa-i tinem piept. Iar pana sa vina pompierii, focul deja castigase. Cand in final acestia au venit, nu mai ramasesera decat ramasitele carbonizate ale unei pensiuni superbe, precum si ruinele unor vise zdruncinate ale proprietarului, puse pe seama bolii cronice de care sufera majoritatea romanilor, Indiferenta.

Nu mai este nimic de spus.