Apetitul PSD pentru consultanţă de peste hotare nu este de factură nouă. Prin curtea-social democrată s-au perindat şi controversatul Tal Silberstein, aflat acum în solda PNL. În perioada conducerii lui Adrian Năstase, PSD a avut contracte pe partea de strategie şi cercetare pentru campaniile elctorale ale anului 2004 cu faimoasa firmă americană de consultanţă Greenberg Quinlan Rosner Research, Silberstain fiind consilier la această companie.
?Moftul? lui Geoană
Fost secretar general al laburiştilor britanici, Matt Carter, lucrează pentru social-democraţi încă de anul trecut, fiind adus la decizia liderului partidului, Mircea Geoană. Carter conduce filiala londoneză a firmei de consultanţă politică Penn, Schoen&Berland, companie care i-a consiliat cu succes pe Bill Clinton, Tony Blair şi Michael Bloomberg, iar recent a lucrat la campania lui Hillary Clinton. La PSD, firma se ocupă de asigurarea consultanţei strategice, de comanda şi analiza sondajelor de opinie primite din partea mai multor firme de operatori români, punerea la punct a evenimentelor şi a managementului de campanie?.
Apelul la stranieri nu i-a prea încântat pe unii lideri ai partidului, care l-au considerat ?moftul? lui Geoană, opinia lor fiind împărtăşită şi de o bună parte din PSD. La alegerile locale, ?pofta? de consultanţă a liderului PSD a costat partidul cam 2.608.768 lei, respectiv peste 745.000 de euro la cursul vremii. Cifra este însă oficială, voci din partid vorbind de o sumă de ordinul câtorva milioane. Potrivit unor surse din PSD, preşedintele de onoare Ion Iliescu s-a arătat în repetate rânduri critic la adresa ?stranierilor? care nu ar cunoaşte realităţile româneşti. Nici preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, care candidează în zona Mizil, nu a apelat la ei, iar Miron Mitrea, coordonatorul campaniei PSD, nu i-a cooptat în echipa sa preferând compania unor pesedişti cu experienţă în campanii, precum Şerban Mihăilescu şi Liviu Dragnea.
Consultanţa politică, mână în mână cu datoriile financiare
Reticenţa social-democraţilor în a apela la servicii de consultanţă este explicabilă. De-a lungul timpului, partidul s-a trezit în postura de a avea datorii istorice către diferite firme de prestări servicii, datorii care s-au ridicat după 2004 la 3 milioane de euro, în timp ce scorurile electorale obţinute au fost catalogate drept nesatisfăcătoare. Chiar şi Matt Carter şi echipa de strategi britanici şi-au întrerupt temporar după alegerile europarlamentare colaborarea cu PSD pentru neplata unei datorii de câteva zeci de mii de euro, reprezentând contravaloarea unor analize şi cercetări sociologice efectuate în campania electorală. În toamna anului 207, strategul de dinaintea sa, israelianul Ron Werber, a fost nevoit să dea în judecată PSD, câştigând în instanţă plata a 70.000 de euro, 40.0000 de euro reprezentând servicii de consultanţă şi 30.000 d euro penalităţi. Werber fusese concediat de PSD, iar locul său fusese preluat de actualii consultanţi britanici.
Pe plan intern, PSD a a avut probleme la ultimele alegeri locale cu materialele de campanie. Multe societăţi de publicitate nu au onorat comenzile de fluturaşi şi afişe pesediste decât cu banii jos, iar două institute de sondaje, CURS şi CCSB, au anulat o comandă de cercetare sociologică pe Capitală din cauza banilor care nu au mai venit dinspre sediul din Kiseleff.
Dâncu: ? Consultanţă după ureche?
?Nu cred că în România se poate vorbi de servicii adevărate de consultanţă politică. La noi se face mai mult după ureche. Puţini sunt de exemplu cei care testează înainte mesajele politice aruncate în campanie, în cadrul unui focus grup sau ceva similar?, explică fostul strateg social-democrat Vasile Dâncu atitudinea rezervată a vechii garnituri de politicieni PSD faţă de beneficiile acestui tip de servicii. Potrivit lui Dâncu, ofertele de specialitate autohtone ţin mai mult de comunicare decât de consultanţa politică în sine.
?În mare parte e un moft. Sigur că pentru un candidat neexperimentat, cum sunt mulţi în această campanie, faptul că i se spune cum să-şi aranjeze cravata, cum să-şi spună mesajele, ajută. Dar nu se poate spune că asta e consultanţă, ci mai mult comunicare departe de genul consultanţei politice din Statele Unite, unde are un alt sens, mult mai profund? a declarat Dâncu pentru Antena3.ro.
În ceea ce priveşte cheltuielile de campanie, Dâncu crede că acestea vor depăşi pragul maxim legal. ?Din ce am aflat de la colegi, sub 100.000 de euro este imposibil să faci o campanie aşa cum trebuie, cu tipărituri, door-to-door, media, etc. Depinde de specificul colegiului, rural, urban? apreciază Dâncu, care deşi nu candidează pentru un mandat parlamentar, îşi ajută câţiva prieteni să obţină unul, lucrând la strategii de campanie şi marketing.
Jumătate din bugetul unui candidat s-ar duce pe cumpărarea de spaţii publicitare - tv, presă scrisă, outdoor şi distribuţie. 20% sunt destinaţi producţiei şi achiziţiei de materiale electorale - tricouri, pliante etc., iar restul de 30% merge pe consultanţă, creaţie, grafică, şedinţe foto, sediu etc.
Tarifele percepute pentru serviciile de consultanţă politică ţin însă de capacitatea de negociere a fiecărui candidat. ?E ca la piaţă. Depinde de fraierul pe care-l găseşti. Cunosc unele persoane care au candidat la locale şi au plătit 100-200.000 de euro pentru indicaţiile pe care le dădeau unii de la Bucureşti prin telefon sau pentru analizele şi sondajele făcute telefonic prin zona munţilor Apuseni, fără ca măcar consultanţii să se deplaseze acolo?, mai aminteşte Dâncu.
Foto: Gândul
Marius Vulpe, Antena3.ro
