Ziua de 20 decembrie 1989 a însemnat ieşirea întregului oraş în stradă. Toate marile intreprinderi se unesc, iar mulţimea se revarsă pe străzi. În 19 decembrie fabricile au pregătit deja greva generală. Primii au fost cei de la Elba. Oficialităţile locale în frunte cu secretarii şi generalii trimişi de la Bucureşti au încercat în zadar să discute cu muncitorii. Frâilele au fost scăpate din mâna, scrie adevarul.ro, într-un amplu material dedicat acestei zile.
Ziua de 20 decembrie 1989 a însemnat ieşirea întregului oraş în stradă. Toate marile intreprinderi se unesc, iar mulţimea se revarsă pe străzi. Sunt înlăturate lozincile ceuauşiste şi comuniste. Oamenii s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean pentru a dialoga cu autorităţile. Zeci şi zeci de mii de oameni se îndreptau spre centru. Armata, cei de la M.I. şi trupele de Securitate nu aveau ce face. Nu puteau provoca cel mai mare masacru din Europa secolului XX.
Forţele de ordine au primit ordine să se retragă în cazărimi pentru a întâmpina confruntările cu manifestanţii, dar şi pentru a pregăti planul de a elimimina Revoluţia. Se striga „Jos cu Ceauşescu!”, „Noi suntem poporul”, „Armata e cu noi”, „Libertate”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. În acest timp, Nicolae Ceauşescu se adresa naţiunii prin intermediul Televiziunii Române.
Din rândurile mulţimii, se organizează un comitet care intră în sediu pentru a prezenta cererile timişorenilor: demisia lui Ceauşescu, demisia guvernului, alegeri libere, înfiinţarea unui centru de anchetă pentru lămurirea opresiunii de la Timişoara, tragerea la răspundere penală a celor care au dat ordin să se tragă în oameni, punerea în libertate a deţinuţilor politici, morţii să fie daţi familiilor pentru a fi îngropaţi creştineşte, reforma învăţământului - libertatea presei, a radioului şi a televiziunii.
