Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES) marchează 60 de ani de la Decretul nr. 770/1966 privind restricţionarea accesului la întreruperea de sarcini la cerere.
"Conferinţa de azi şi de mâine este dedicată împlinirii/comemorării a 60 de ani de la adoptarea Decretului nr. 770 din 1966, în urma căruia accesul la întreruperea de sarcini la cerere a fost sever restricţionat, prin asta însemnând că întreruperea la cerere era practic imposibilă şi permisă doar în cazul unor probleme medicale ale femeii. Avem două zile de evenimente. Astăzi ne vom concentra pe efectele acestei politici în ceea ce priveşte femeile şi corpul lor, dar şi efectele economice ale politicii demografice, pentru că astăzi vorbim despre această generaţie a decreţeilor (...) Sunt generaţiile născute după adoptarea acestui decret, care vor ieşi la pensie punând presiune pe sistemul nostru", a declarat Luciana Jinga, expert la IICCMER.
Jinga a punctat că pe agenda evenimentului "O politică a fricii. O generaţie de femei şi copii plătită cu sacrificiu" se regăseşte şi un moment dedicat ONG-urilor care au militat până în prezent pentru a avea o zi de comemorare, dar şi un monument dedicat acestor victime. Marţi vor fi prezentate reţeaua de instituţii dedicată ocrotirii minorilor în timpul regimului comunist şi metodele alternative la instituţionalizare.
Dragoş-Mihai Hotea, secretar de stat la Cancelaria Prim-ministrului, a afirmat că evenimentul reprezintă un memento al importanţei promovării drepturilor fetelor şi femeilor şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
"De-a lungul timpului, corpul femeii a fost unul dintre cele mai intens discutate subiecte, devenind treptat o chestiune de interes public. Asupra lui, alte persoane sau, după caz, instituţii sau entităţi ale statului şi-au atribuit constant dreptul de a interveni. De la discuţii până la reguli, limite şi decizii, acest fapt a devenit uneori consens la nivelul societăţii. De cele mai multe ori, femeile nu au avut niciun cuvânt de spus. Regimul comunist din România nu a făcut excepţie şi a dus lucrurile la un alt nivel (...) Restricţionarea dreptului la avort a determinat numeroase femei să apeleze la întreruperi de sarcini clandestine, desfăşurate în condiţii nesigure, iar numeroase femei şi-au pus sănătatea şi viaţa în pericol. Numeroase femei au murit", a spus Dragoş-Mihai Hotea.
El a amintit de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, care au ajuns orfani sau au fost abandonaţi, care au ajuns în cămine, spitale şi secţii de neuropsihiatrie infantilă, unde nu primeau asistenţă medicală corespunzătoare, stăteau în condiţii insalubre şi unde de cele mai multe ori îşi găseau sfârşitul.
Hotea a punctat că mentalitatea potrivit căreia altcineva poate avea un drept de intervenţie asupra corpului femeii nu dispare odată cu schimbarea unui regim, ci poate supravieţui prin norme sociale, prejudecăţi, stigmatizare sau chiar prin discurs public iresponsabil, de aceea este esenţială susţinerea dreptului femeilor de a dispune de propriul corp.
La rândul său, Luminiţa Popescu, secretar de stat la ANES, a atras atenţia că decretul de restricţionare a accesului la întreruperea de sarcini a dus la vieţi curmate şi copii rămaşi orfani.
Luminiţa Popescu a menţionat că în anii '90 erau circa 100.000 de minori în casele de copii.
"Vorbim despre peste 100.000 de copii care au fost victime ale eşecului statului în a-şi proteja cetăţenii, pentru că despre asta trebuie să vorbim astăzi, despre un stat eşuat care, deşi avea datoria să-şi protejeze cetăţenii şi cetăţenele, a lansat un atac deosebit de grav, materializat în vieţi pierdute (...) Statul comunist a sacrificat sănătatea, libertatea şi viaţa femeilor pentru obiective demografice", a adăugat reprezentanta ANES.
