De peste un secol, mormântul lui Mircea cel Bătrân, aflat la Mănăstirea Cozia, ridică mai multe întrebări pentru istorici și arheologi. Deschis și redeschis în mai multe rânduri, cercetat în perioade diferite și marcat de posibile profanări succesive, mormântul este astăzi aproape gol: abia dacă mai există oseminte, lipsesc obiectele funerare, iar certitudinile istorice se sprijină mai ales pe cronici. Aceste elemente transformă locul funerar al lui Mircea cel Bătrân în cel mai misterios mormânt domnesc din Țările Române.
Recent, arheologii vâlceni au redeschis mormântul domnitorului, în cadrul unui proiect care vizează restaurarea ansamblului monahal și verificarea sarcofagului domnesc. Adrian Ioniță, arheolog, cercetător la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române, a explicat pentru Antena3.ro, că cercetări arheologice la Mănăstirea Cozia au mai avut loc înaintea investigațiilor actuale, fiind realizate în două etape principale: în perioada interbelică, în 1931, sub coordonarea lui Virgiliu Drăghiceanu, și în anii ’60, conduse de Nicolae Constantinescu. Ambele intervenții, similare celor de la Curtea de Argeș, au combinat săpături arheologice cu lucrări de restaurare, ceea ce explică faptul că mormântul a fost deschis și modificat de mai multe ori de-a lungul secolului XX. Ce pot aduce mai nou cercetările actuale?
“Metodele moderne de bioarheologie, precum analiza ADN, carbonul 14 și stronțiul, pot aduce date noi față de cercetările din secolul trecut. Ne oferă niște lucruri care nu erau posibile în anii ‘30 și nici în anii ‘60. Asta este un plus”, a precizat Adrian Ioniță.
Noile cercetări vin în contextul descoperirilor din perioada interbelică, când în sarcofagul de la Cozia au fost găsite doar câteva oase, iar în colțul săpăturii fragmente împrăștiate, probabil rămase după reparații din secolul XIX.
› Vezi galeria foto ‹
Este Mănăstirea Cozia locul unde a fost depus Mircea cel Bătrân?
Chiar și Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, rămâne învăluită în mister: este sau nu locul unde a fost înhumat voievodul? Cronica Țării Românești susține că aici ar fi fost depus, așa cum explică Adrian Ioniță.
“Cronica țării așa ne spune, că Mircea e îngropat aici. E adevărat că pe urmă nu mai avem până în secolul al XIX-lea, perioada romantică, nicio mărturie despre mormântul său. Eu personal cred că da, este cel mai plauzibil, este ctitoria sa. Foarte probabil că în 1388 a fost sfințită. Deci foarte rapid aș spune, din 1386 când vine pe tron, până în 1388 când o ctitorește. Deci este cel mai plauzibil loc. Poate să existe un 1%, dar poate nici atât, să spui că totuși cronica se înșală și că mormântul ăsta este construit prea atipic pentru lumea ortodoxă și pentru lumea Țărilor Române”, a explicat Adrian Ioniță.
La rândul său, istoricul Mihai-Florin Hasan susține că mormântul domnitorului este cert la Cozia: “De altfel, domnitorul, primul din șirul celor care au purtat acest nume, era cunoscut și sub apelativul Cozianul. Se știe că a fost înhumat în necropola pe care și-a pregătit-o din vreme, într-o zonă a nuceturilor domnești – livezi de nuci care, conform documentelor păstrate din secolul XIV, aparțineau patrimoniului domnesc”.
Un mormânt neobișnuit pentru domnitori
Mormântul lui Mircea cel Bătrân este atipic prin mai multe aspecte. În primul rând, sarcofagul este cioplit în interior după forma corpului uman, tip antropomorf cu nișă pentru cap, o tradiție occidentală întâlnită în Europa de Vest încă din epoca merovingiană și pătrunsă rar în estul Europei prin comunități germane și elite catolice.
“Cele mai vechi sarcofage erau cioplite în piatră, iar mormintele puteau fi construite din cărămizi, dale de piatră sau săpate direct în stâncă ori în pământ, așa cum procedează comunitățile sătești în secolele XI–XII. La început, sarcofagele antropomorfe erau rezervate persoanelor cu rang social înalt, reprezentând un simbol al statutului. Acesta este primul element care face mormântul atipic: sarcofagul urmează o tradiție occidentală, care pătrunde mai rar în Europa de Est, în special prin comunitățile germane venite în această zonă. În secolele XII–XIII, coloniștii germani din Transilvania răspândesc aceste modele către elitele ecleziastice și nobilii locali”, a mai spus Adrian Ioniță.
Celălalt element care îl face atipic este capacului sarcofagului, așa cum l-a găsit Drăghiceanu în perioada interbelică. Acesta avea forma unui trunchi de piramidă, o construcție care duce la tradiția sârbească. Astfel, mormântul combină două tradiții: sarcofagul antropomorf respectă tradiția occidentală, iar capacul provine din tradiția balcanică sârbească.
“Unde mai întâlnim astfel de combinații? Mircea cel Bătrân, cel mai probabil, nu a realizat personal îmbinarea elementelor: sarcofagul a fost comandat în Bosnia, pe atunci parte a Serbiei. Există numeroase analogii cu sarcofage contemporane din perioada sa, iar, cel mai probabil, legăturile de familie – inclusiv soția sa sârboaică – au facilitat această comandă. Sarcofagul a ajuns în Țara Românească prin influența Veneției și a Europei occidentale, combinând capacul cu influențe balcanice cu sarcofagul antropomorf de tradiție occidentală. De aceea, mormântul este mai atipic decât cele domnești sau boierești din Țara Românească și Moldova. În rest, sarcofage similare se mai întâlnesc doar la mormântul 10 de la biserica domnească; în general, domnitorii erau înhumați în sarcofage simple, dreptunghiulare, necioplite, nu în sarcofage sculptate ca cel al lui Mircea cel Bătrân”, a precizat Adrian Ioniță.
Mai multe profanări
Mormântul lui Mircea cel Bătrân de la Mănăstirea Cozia a fost, de-a lungul secolelor, supus mai multor profanări. De la devastările din perioada ocupației germane din Primul Război Mondial, până la incursiuni anterioare ale trupelor eteriste sau la degradarea bisericii înainte de 1821, mormântul a fost afectat repetat, ceea ce explică lipsa aproape totală a oseminelor și a obiectelor funerare păstrate astăzi.
“Când îl deschide Drăghiceanu, spune că abia găsește câteva oseminte. În al doilea rând, există documente din Primul Război Mondial, din timpul ocupației germane, cum că mormântul a fost profanat, biserica a fost transformată în grajd. Înainte de ocupația germană, există o întreagă pleiadă de istorici care spun că eteriștii, după înfrângerea de la Drăgășani, în retragere către Transilvania s-au oprit la Cozia și au profanat mormântul, de supărare că Tudor Vladimirescu trădase din punctul lor de vedere și că nu au fost sprijiniți de panduri și de Țara Românească în lupta lor cu armata otomană.
Înainte de 1821 mai există tot felul de mărturii ale egumenilor, ale starețului de acolo că biserica a ajuns în ruine. Ce anume s-a întâmplat nu s-a spus concret și nu se mai face nicio referință. Dar elementul cel mai clar este cel al lui Drăghiceanu, care spune că atunci când a deschis mormântul abia a găsit câteva oscioare în el. Aceste oscioare au fost puse mai târziu în cutiile care se văd în fotografii și resfințite în 1938”, a mai spus Adrian Ioniță.
Spre deosebire de mormintele domnești profanate de la Curtea de Argeș, unde s-au mai păstrat câteva oase sau obiecte de aur, aici nu s-a găsit nimic, a mai precizat arheologul.
“Este foarte probabil ca mormântul să fi fost vandalizat de mai multe ori. Ar fi important ca măcar unul dintre oscioare să îi aparțină lui Mircea, pentru ca, prin analize, să putem afla mai multe despre identitatea celui înhumat”.
Cercetările moderne cu ADN oferă posibilitatea de a testa ipoteze formulate de istorici în trecut. Analizele ar putea confirma sau infirma, pe linie masculină, eventuale legături cu osemintele din mormântul 10, dar ar putea aduce informații și despre linia maternă. Istoricul Mihai-Florin Hasan a sugerat în 2019 că mama lui Mircea cel Bătrân, Calinichia, ar fi avut origini lituaniene, nu sârbo-bizantine: “Ar fi minunat dacă s-ar dovedi ca ipoteza mea este verificabilă”, a precizat istoricul.
Ştiri video recomandate
