În parcul Bordei, copacii au nevoie de perfuzii ca să
înverzească în primăvara asta. Singurul lucru cu adevărat verde din marea grădină a
Capitalei este gardul. Din fier, fără nicio îndoială, dar vopsit în culoarea pe
care ar fi trebuit s-o aibă deja iarba, arborii şi, ce mai, tot parcul. Dincolo
de ziduri, se deschide însă o vale a plângerii. Totul este gri şi părăsit.
Copacii îşi înalţă coroanele spre cer, dar parcă pentru ca să ceară îndurare.
Iar gazonul, tufişurile şi florile sălbatice ? au dispărut din peisaj. E curat,
e adevărat, dar o curăţenie vecină cu abandonul, de auzi cum se ţes pânzele de
păianjen.
PARCUL BORDEI. Foto: ELLA MOROIU Š
Acolo unde în urmă cu mai bine de cinci ani se întindea
una dintre cele mai mari grădini din Bucureşti, acum a rămas o ruină. Terenul a
fost pregătit de cel care s-a simţit stăpân peste minunăţiile Bordeiului să
devină proiect imobiliar. Costanda a început schingiuirea parcului în 2005,
când a tăiat peste 250 de copaci. Nu e vorbă, totul s-a făcut legal, cu acordul
ministrului Mediului de la acea vreme, Sulfina Barbu.
Parcul trebuia să se transforme într-o zonă verde, după
planurile edililor. Atât şi nimic mai mult. Pentru o perioadă, bucureştenii
i-au zis adio. Gardul care împrejmuieşte şi acum grădina te lasă cu greu să
arunci o privire dincolo. O scăpare ar fi parcul vecin, Herăstrăul, care dă
chiar în Bordei. Stăpânul s-a gândit însă la toate, şi-a înălţat gard de beton
chiar între parcuri.
STĂPÂNII BORDEIULUI
Un lucru n-au ştiut cei care au plănuit să distrugă
Bordeiul ? parcul e copilăria noastră, a celor care-am vrea să mai fim puşti
prin Bucureşti. Ne lăsaţi să respirăm, ne lăsaţi să ne jucăm de-acum cu copiii
noştri prin parc sau vreţi să vă cerem voie, dragi tovarăşi, să trăim? Ei bine,
acum nimeni nu cere pemisiunea ca să se caţere pe gard şi nici ca să caute crăpături
în zid. 
Poate părem nebuni atunci când ne lipim, involuntar, de
zid şi căutăm o spărtură care să ne arate ce s-a mai întâmplat înăuntru, ce
copac a mai fost însemnat. Dar aşa se face pe Bulevardul Mircea Eliade colţ cu
Aviatorilor. Acolo e gura noastră de oxigen. Pentru ca toată lumea să ştie de
ce avem atâta grijă de Bordei, pe zidurile înălţate de stăpânire scrie clar şi
pe-nţeles: PARCUL COPILĂRIEI MELE.
Mai are cineva vreo întrebare?
Poarta
principală, situată pe vremuri undeva între cele două mari bulevarde, păstrează
şi acum un aer de mister. Nu este nimic deschis, însă lentila aparatului de
fotografiat ridicat până la extrem deasupra gardului arată ceea ce pe vremuri
era aleea principală, care cobora direct spre lac.
CE A FOST ŞI
CE-A AJUNS PARCUL BORDEI
Inaugurat în 1938 de Regele Carol al II-lea, Bordeiul a
apărut odată cu Parcul Herăstrău. În hărţile vremii, el era trecut sub
denumirea Grădina Bordei. Poarta principală se deschidea pe Bulevardul Mircea
Eliade colţ cu Bulevardul Aviatorilor, unde o alee pavată cu dale mari de
piatră îţi conducea paşii către lac. Poteca era mărginită de-o parte şi de alta
de pomi care formau parcă o pădure-galerie.
Pavajul este scos acum, dalele au dispărut, iar
copacii au rămas stingheri, goliţi de coroanele care altădată fereau trecătorii
de soarele arzător al după-amiazelor de vară. O anatemă a fost pusă pe arbori,
marcaţi cu vopsea pentru tăiere. Pentru a resuscita crângul pustiit de trecerea
neîndurătoare a drujbelor, ici şi colo zăreşti copaci cu rădăcinile-n ghivece.
Cele două insule care făceau deliciul plimbărilor în doi sunt astăzi pline de
ierburi crescute aiurea, de bălării şi de frunze uscate.
Primarul Capitalei promite însă că Parcul Bordei va redeveni
al Bucureştenilor. Şi că aleile vor fi din nou iluminate (printr-un contract cu
Luxten, sic!), iarba va fi resădită, vor fi plantate iarăşi flori şi insula va
fi reamenajată. În vară, gardurile care păzesc ca nişte cerberi Parcul Bordei
vor fi distruse şi ne vom putea plimba din nou pe aleile grădinii. Fără să ne
numim ilegalişti şi fără să fim nevoiţi să escaladăm zidurile.
ŞI TOTUŞI, SĂ
TRECEM LA AFACERI
Ce ştim despre istoria acestei zone? În 1932, terenul pe care se află Parcul Bordei a fost
vândut de Banca Marmorosch Blank&Co. SA către Primăria Capitalei, cu suma
de 16 milioane lei, cu mult peste valoarea lui de piaţă. Desigur, şi atunci
primau interesele conducătorilor, pentru că Regele Carol al II-lea dorea
amenajarea completă şi extinderea Parcului Herăstrău, iar terenul băncii era
doar încă o posibilitate de a-şi realiza planurile. Parcul a fost declarat,
încă de atunci, de utilitate publică, iar în 1938, Carol al II-lea inaugura
?Grădina Bordei?. 65 de ani mai târziu, la 5 septembrie 2003, o hotărâre a
municipalităţii transformă parcul în ?zonă verde? şi proprietate privată.
Motivul, s-a văzut mai târziu, a fost că doar din proprietatea privată a
primăriei terenul putea fi înstrăinat către omul de afaceri Costică Costanda.
Primarul general al Capitalei de atunci, Traian Băsescu,
a aprobat efectuarea unui schimb de
terenuri cu Costanda: municipalitatea a oferit 3,3 hectare de teren situate pe
malul lacului Floreasca, în Parcul Bordei, primind la schimb 1,8 hectare în
Cartierul Francez, deşi metrul pătrat de teren de pe malul lacului Floreasca
era mult mai scump. Costanda a defrişat parcul şi s-a apucat să solicite
autorizaţii de construcţie pentru un cartier de locuinţe de lux ? vile cu parter
plus patru etaje. Legea spune însă că, pe întinderea parcului, nu se poate
construi mai mult de 15%, iar înălţimea maximă admisă pentru o clădire este de
parter plus două etaje. Prin urmare, Consiliul General a refuzat aprobarea
planului lui Costanda.
Acesta a dat în judecată Consiliul General, solicitând
aprobarea Planului Urbanistic Zonal, dar şi despăgubiri de peste 60 de milioane de euro.
În 2007, o decizie definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti i-a dat
câştig de cauză, dându-i posibilitatea de a distruge zona verde pentru a
construi cartierul de vile de lux. În plus, primăria era bună şi de plata a
peste 17 milioane de euro. Din terenul obţinut, Costanda a înstrăinat 5.000 mp către
nişte ucraineni, deşi nu a prezentat vreo dovadă, precum act de vânzare -
cumpărare, concesiune, închiriere etc.
Potrivit Planului Urbanistic General, terenul este încadrat
ca zonă V4, adică zonă verde destinată exclusiv pentru agrement. De asemenea,
parcul este protejat de legea monumentelor istorice.
Ultima înţelegere parafată de Primăria Capitalei se
referă la doar 28.000 mp din cei 33.000 ai Parcului Bordei. Costanda primeşte o
bună bucată din Satul Francez, din care Primăria scotea bani buni ? 3 milioane
de euro anual, numai din chirii, iar Bucureştiul primeşte înapoi cei 28.000 mp. Daune
nu mai plătim, dar vom plăti pentru cumpărarea ultimilor 5.000 mp, pe care
Primăria este hotărâtă să îi recupereze. Este vorba despre zona situată pe
latura dinspre strada Turgheniev, unde, cel mai probabil, Costanda ar construi
în continuare. Mai
exact, o parte din parc ar putea fi distrusă oricum.
Satul Francez se întinde pe 65.000
mp. După votul Consiliului Municipal, aproape jumătate din teren a trecut în
proprietatea lui Constanda, care va plăti 7 milioane de euro pentru casele ridicate
acolo începând din 2003, anul demarării litigiului. Un schimb care ar putea fi
considerat imoral pentru că, de fapt,
potrivit legii, Costanda nu a fost niciodată proprietar al terenului din Satul
Francez: în 2003, prin două dispoziţii de primar, Băsescu restabilea dreptul de
proprietate asupra acestui teren foştilor proprietari, Dumitru Tudor şi Eugen
Lincaru.
În 5
septembrie 2003, primarul general Traian Băsescu a dispus atribuirea în
proprietatea lui Eugen Lincaru -
reprezentat de Costică Constanda - a unei suprafeţe de teren de 4.606 metri
pătraţi în zona Parcul Bordei, în schimbul terenului situat în Satul Francez.
Primăria Bucureşti a propus atribuirea în compensare a terenului pe motivul că
terenurile sunt în aceeaşi zonă urbană,
dar au dotări tehnice edilitare diferite. În aceeaşi zi, Traian Băsescu i-a
atribuit lui Dumitru Tudor, reprezentat
tot de Costică Constanda, încă 28.518
metri pătraţi, pe aceleaşi principii ca şi în cazul lui Lincaru.
Două săptămâni mai târziu, s-a eliberat certificatul de
urbanism, iar câteva ore mai târziu, Lincaru i-a vândut terenul lui Constanda.
Cât despre restul de 28.518 mp, Dumitru Tudor i-a vândut-o lui Stoica
Constantin, iar Stoica Constantin lui Costanda, cu 14,25 de milioane de euro.
Unde s-a
strâmbat judecata
Costanda a obţinut terenul din Parcul Bordei cumpărând drepturile litigioase de la
foştii proprietari, deşi terenurile din Satul Francez deja nu mai erau în
litigiu la momentul respectiv, încălcând astfel Codul Civil. Dacă litigiul nu
mai exista, nu putea exista nici dreptul de a-l cumpăra. Mai mult, chiar dacă
ar fi existat un contract legal între Constanda şi proprietarii din Satul
Francez, primăria ar fi putut să evite atribuirea vreunui teren. O altă eroare
judiciară a apărut în soluţia definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel
Bucureşti prin care i s-a dat câştig de cauză lui Costanda împotriva Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, deşi, potrivit legii, CGMB nu are calitate procesuală pasivă şi
nici personalitate juridică, ci doar drept de administrare. Singura instituţie
care avea dreptul de a fi parte în proces este Primăria Municipiului Bucureşti.
Raluca
Pantazi, Ella Moroiu, Antena3.ro
