„Filmele
româneşti de la Cannes au fost ca un dar pentru noi”. O
spune chiar francezul care face selecţia filmelor ce intră în
festival, Therry Fremaux. Datorită lui, nume ca Mungiu, Nemescu sau
Porumboiu fac acum parte din cinematografia mondială. În 1957
a început să se scrie istoria filmului românesc la
Cannes. Ion Popescu Gopo câştiga atunci Palm D'Or pentru
filmul de animaţie „Scurtă istorie”.
În
1964, palmaresul românesc era completat de Liviu Ciulei, cu
premiul de regie pentru „Pădurea spânzuraţilor”. O
performanţă care nu a mai fost depăşită decât anul trecut,
de către Cristian Mungiu. „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”
a adus României încă un Palm D'Or.
Prin
mâna lui Therry Fremaux trec în fiecare an în jur
de 1.500 de filme, dintre care doar 50 intră în concurs. De
câţiva ani, filmele româneşti i-au atras atenţia. Şi
nu s-a înşelat, pentru că dintre ele s-au ales câştigătorii.
Therry Fremaux spune că marea calitate a filmelor româneşti
este că sunt imprevizibile. Nici unul nu seamănă cu altul. „Mă
voi uita mereu la filmele româneşti, dar nu ştiu ce voi
vedea. Iată de ce sunt curios”.
Pentru
ediţia din acest an de la Cannes, deja au fost vizionate mai multe
filme româneşti. Vom vedea dacă şi anul acesta Therry
Fremaux a avut mână bună.
Observator
