„Soarele strălucește și va fi război!”
Regina Maria și-a început însemnările zilnice în toamna anului 1914, la moartea Regelui Carol.Scrie câteva zile în jurnal, dar renunță; reia ulterior scrisul, nu întâmplător, în ziua intrăriiRomâniei în război. Era un moment istoric, iar ea, Regina, avea să joace un rol hotărâtor înevenimentele ce vor urma. Maria era hotărâtă de la început să nu stea deoparte, să nu semulțumească doar cu un rol secundar; credea în victorie, în șansa României de a-și îndepliniidealul național prin război, precum și în forțele proprii.
Regina Maria începe, așadar, un jurnal, în care scrie aproape zilnic pe parcursul războiului.Publicate în premieră de Editura Humanitas, însemnările Reginei din anii 1916-1917 ne oferă operspectivă unică asupra evenimentelor din sânul familiei regale. Și este o perspectivă avizată,căci Regina a fost implicată de la început în deciziile importante, fiind printre puținii care au știutdinainte de intrarea României în război: „M-am trezit azi-dimineață știind ce va veni – știu demulte săptămâni – sunt printre puținii care știu –, am purtat secretul groaznic în mine și nu amvorbit de el, fiindcă nu trebuia să mai știe nimeni.” [însemnare din 14/27 august 1916, ziuaintrării României în război]
Maria a scris despre tot – zvonurile de pe front, moralul populației, munca nu întotdoauna ușoarăpe care și-o asumă; scrie fără jenă și despre Ferdinand, pe care îl laudă și îl critică, despre fiul eiCarol, despre Brătianu și guvernul său, despre conducerea militară și ineficiența ei, desprecaracteristicile politicii autohtone și despre români în general („românilor mei nu le stă în fire săfie ordonați, preciși și practici”). Nimic nu-i scapă Reginei, totul e notat, iar jurnalul devine undocument istoric deosebit.
Regina Maria pe frontul de acasă
Marele Război nu s-a purtat doar pe front, cu arma în mână. Cei rămași acasă au avut propriilelupte de purtat, împotriva greutăților, a fricii constante și a durerii cauzate de război. Acasă,Regina Maria a făcut tot ce-a putut și s-a luptat cu armele pe care le avea la dispoziție. Aorganizat un serviciu de ambulanță, pentru care se străduiește să strângă bani; s-a ocupat deorganizarea spitalelor, mai întâi la București, apoi la Iași; a mers de multe ori în vizite la spitale,a vorbit cu sute, chiar mii de soldați răniți, pe care îi consolează, le oferă cadouri, un zâmbet și ofărâmă de speranță. Prin cunoștințele sale din străinătate, în Franța, Marea Britanie sau Rusia, a reușit să obțină donații pentru aprovizionarea spitalelor și pentru trimiterea de cadouri soldațilorde pe front. În tot acest timp, a rămas la curent cu deciziile politice și militare, cu care nu eraîntotdeauna de acord, și a încercat să-l motiveze pe Ferdinand să se impună: „Nando se agață dinrăsputeri de Statul lui Major, care l-a prins cu totul în mreje, dar eu, ca și ceilalți, îmi dau seamacă adevărata boală nu se poate vindeca dacă nu tăiem partea bolnavă, iar Nando nu vede care epartea bolnavă, deși, atâta timp cât ea rămâne neatinsă, lucrurile nu se vor schimba în bine. Ceicare au interesul să-și ascundă greșelile mai degrabă ar vedea țara înfrântă decât să îngăduie săvadă și alții ce au făcut – sau, mai degrabă, ce nu au făcut; de aceea îl mint pe Nando și îl pun să-i numească pe prietenii lor netrebnici în funcții pe care ar trebui să le primească oamenii cuadevărat capabili, ca nu cumva prietenii cei netrebnici să le devină dușmani și să-i dea în vileag!Au țesut o pânză atât de deasă, că Nando nu se mai poate desprinde din ea. Vai!” [însemnare din11/24 noiembrie 1916]
Continuarea pe historia.ro
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/razboiul-reginei-maria
