x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Fii alături de noi!

Scriitorul francez Jean d'Ormesson a murit la vârsta de 92 de ani

de 05 Dec 2017   •   11:43
Scriitorul francez Jean d'Ormesson a murit la vârsta de 92 de ani 16

Scriitorul şi academicianul francez Jean d'Ormesson, autorul romanului ''Au Plaisir de Dieu'' ("După voia Domnului", 1974), a murit în noaptea de luni spre marţi la vârsta de 92 de ani, a declarat familia sa pentru AFP.

Romancierul a murit în urma unui stop cardiac la casa sa din Neuilly, cartier de la periferia Parisului, a declarat fiica sa, editoarea Héloise d'Ormesson. ''El a spus mereu că va pleca fără să spună totul şi astăzi este acea zi. Ne lasă nişte cărţi minunate''.

Ales în 1973 membru în Academia Franceză, editorialist şi fost director al Le Figaro (1974-1977), Jean d'Ormesson este autorul a aproximativ patruzeci de cărţi. Cariera sa literară a explodat în 1971 cu ''La Gloire de l'Empire" (Gloria imperiului, Gallimard, 1971), operă majoră distinsă cu Marele Premiu al Academiei Franceze.

În 2015, a fost onorat cu recompensa supremă pentru orice scriitor francez - faptul de a-i fi reunită opera în prestigioasa colecţie ''La Pléiade'' a Editurii Gallimard.

Născut la Paris la 16 iunie 1925, fiu de ambasador, Jean d'Ormesson l-a urmat pe tatăl său diplomat în ţări precum Germania, România sau Brazilia. A studiat la prestigioasa Şcoală Normală Superioară din Paris în perioada imediat postbelică, fiind licenţiat în filosofie. A îmbrăţişat cariera de înalt funcţionar, fiind membru al delegaţiilor franceze la mai multe conferinţe internaţionale (1946-1948), secretar general apoi preşedinte al Consiliului Internaţional de Filosofie şi Ştiinţe Umane în cadrul UNESCO (1950-1992). A colaborat cu mai multe cabinete ministeriale din 1958 până în 1965.

De asemenea, din 1949 a colaborat cu mai multe ziare, Paris-Match, Ouest-France, Nice Matin, a fost redactor-şef adjunct (1952-1971) al revistei de filosofie Diogene, înainte de a deveni directorul general al acesteia în 1976. A deţinut funcţii de conducere la ziarul Le Figaro, inclusiv pe cea de director general, din care a demisionat în iunie 1977.



Jean d'Ormesson a publicat în 1956 primul său roman, ''l'Amour est un plaisir'' (Dragostea este o plăcere). Printre marile sale succese literare se numără cronica "Au plaisir de Dieu", care a fost adaptată pentru televiziune, ''Dieu. Sa vie, son oeuvre'' (Dumnezeu: viaţa şi opera, 1981) sau "Jean qui grogne et Jean qui rit" (Jean care se încruntă şi Jean care râde, 1984). În ''l'Histoire du Juif errant'' (Povestea jidovului rătăcitor, 1991), 'La Douane de mer' (Vama maritimă, 1994) şi 'Presque rien sur presque tout' (Mai nimic despre aproape tot, 1996), scriitorul, care a primit premiul Chateaubriand (1994) pentru întreaga operă, îşi expune concepţia sa despre lume, cu arta care îi este proprie de a spune lucruri serioase cu uşurinţă.

A mai publicat ''Une Autre histoire de la littérature française'' în două volume (O altă istorie a literaturii franceze, 1997-1998), romanul ''Voyez comme on danse'' ("Priviţi cum se dansează", 2001) şi două cărţi "testamentare": ''Rapport Gabriel'' (Raportul Gabriel, 1999) şi ''C'était bien'' (2003). În 2005, apare ''Une fete en larmes''.

În 2013, în ''Un jour je m'en irai sans vous avoir tout dit'' (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul) îşi mărturiseşte credinţa în literatură, puterea sentimentelor şi în gustul fericirii.

În acel an, un cancer de vezică i-a adus opt luni de suferinţă şi spitalizări. Epuizat, el a scris totuşi după acest episod un roman "Comme un chant d'espérance", publicat în 2014 de editura condusă de fiica sa. În această carte, el a pus la îndoială originea universului, soarta, timpul şi pe Dumnezeu.

La vârsta de 87 de ani, în anul 2012, Jean d'Ormesson şi-a făcut debutul în cinema, în comedia lui Christian Vincent ''Les Saveurs du palais'' (Bucătăreasa preşedintelui), în care a a jucat rolul preşedintelui François Mitterrand - care îl invita cu regularitate la Elysée -, dar şi în teatru, adaptându-şi cartea "La Conversation", un dialog delicat între Napoleon şi politicianul Jean Jacques Régis de Cambacéres.

Scriitorul era un aristocrat din cea mai înaltă clasă socială. Născut cu titlul de contele Jean Bruno Wladimir Francois-de-Paule Fevre d'Ormesson, el are printre strămoşii săi un consilier al cancelarului Michel de L'Hospital, membru al Consiliului regenţei în timpul lui Ludovic al XV-lea, şi patru ambasadori ai Franţei, inclusiv tatăl său, André d'Ormesson, prieten al fostului preşedinte francez Léon Blum. Însoţindu-şi tatăl la post în Germania şi în România în anii 1930, tânărul Jean asistă la ascensiunea nazismului şi bascularea Europei în război

Sursă: Agerpres
sati