Cu cinci ani înaintea asasinatului de la Sarajevo, Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, şi soţia sa Sophie făceau o vizită în România, la invitaţia regelui Carol I. Era o vizită în care Sophie a fost tratată cu toată deferenţa, deşi la Viena era adesea pusă în situaţii umilitoare, considerată aproape inexistentă de către Casa de Habsburg. „Excursia românească” a lui Franz Ferdinand a iritat însă peste măsură presa de la Budapesta, care a cerut răzbunarea neîntârziată a ofenselor aduse Ungariei pe parcursul vizitei. Publicaţia „Pesti Hirlap” notează cu ironie: „În timpul în care moştenitorul tronului Austriei şi Ungariei se afla la Sinaia, studenţii români au rupt şi insultat drapelul maghiar; această purtare dovedeşte cultură, un frumos şi serios caracter, o faptă în adevăr franceză. Pentru a-şi apropia astfel de fapte pleacă românii la Paris să studieze”.
28 iunie 1900, Viena, Palatul Hofburg. Adunare festivă, dar rece, desfăşurată cu exact paisprezece ani înaintea dramei de la Sarajevo... În centrul atenţiei este arhiducele Franz Ferdinand, în vârstă de 36 de ani, moştenitor al tronului imperial al Austriei şi al celui regal al Ungariei. Sosit la palat într-o uniformă militară de cavalerie, cu tunica albă, arhiducele a fost mai degrabă ignorat de cei prezenţi (membri ai Casei de Habsburg, politicieni, diplomaţi, militari şi prelaţi de rang înalt). Nici măcar fraţii săi mai mici, Otto şi Ferdinand Karl, nu i-au acordat atenţie. Toţi aceştia, jucând rolul unor oameni grav jigniţi, îi reproşau lui Franz Ferdinand faptul că urma să se căsătorească, peste trei zile, cu o femeie din nobilimea cehă, contesa Sophie Chotek, care nu era pe aceeaşi treaptă politică şi socială cu un viitor monarh. Era inacceptabil!
Sophie, soţia lui Franz Ferdinand, aproape o non-persoană
Rostul persoanelor adunate la Hofburg era acela ca, împreună cu bătrânul împărat Franz Joseph (70 de ani), să asiste la jurământul prin care Franz Ferdinand renunţa, pentru viitoarea sa soţie, pentru copiii care vor rezulta din căsătoria cu Sophie şi pentru descendenţii lor, la drepturile, titlurile şi privilegiile unui membru obişnuit al Casei de Habsburg. De altfel, nici numele de Habsburg nu le era permis. Sophie şi cei trei copii pe care i-a avut cu arhiducele s-au numit Hohenberg.
În anii care au urmat, curtea imperială s-a străduit să o pună pe Sophie în situaţii umilitoare. Nu îi era permis să stea alături de soţul ei la ceremonii, la baluri sau la spectacole de operă. Mesele oficiale aveau „hazul” lor. Primul era servit împăratul, care stătea în capul mesei şi care începea imediat să mănânce. Era servit apoi Franz Ferdinand, aşezat lângă Franz Joseph, după care veneau la rând ceilalţi arhiduci şi invitaţi ai Habsburgilor. Locul cel mai îndepărtat de împărat îi era rezervat Sophiei, care, atunci când îşi primea farfuria, împăratul îşi termina deja porţia... şi masa era imediat strânsă pentru a se aduce felul următor. Scenariul era acelaşi, iar soţia arhiducelui Franz Ferdinand mai mult mirosea mâncarea decât o gusta.
Dacă viitorul moştenitor se afla la vreo festivitate, în public, nu i se permitea să menţioneze numele sau prezenţa soţiei. S-a mers până acolo încât garda de onoare de la palatul Belvedere din Viena, unde locuia cuplul Franz Ferdinand-Sophie, se afla la post doar cât timp era în interior moştenitorul. Dacă el pleca, iar Sophie rămânea la palat, soldaţii din gardă aveau ordinul să plece şi ei. Nu e de mirare că arhiducele prefera să locuiască departe de capitală, la palatul Konopischte din apropierea oraşului Praga.
Continuarea pe historia.ro
