Prof. univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist a explicat, într-un interviu pentru site-ul mariustuca.ro, mecanismul care a declanşat explozia din seara de 30 octombrie, din clubul Colectiv.
Reporter: Domnule profesor Tudorel Butoi, ţinând cont de anii dumneavoastră de experienţă, ce credeţi că s-a întâmplat, în seara de 30 octombrie în clubul „Colectiv“ devenit între timp „Clubul groazei“?
Tudorel Butoi: Pe 30 octombrie, din cele ce ştim a avut loc un incendiu groaznic, eveniment pe care îl putem plasa în timpul catastrofelor, în zona aceasta a catastrofelor atât prin dimensiunile sale, ca şi incendiu, cât şi prin daunele morale, daunele materiale. Plus complexitatea unei anchete care este în derulare. Este o solidaritate absolută. În privinţa solidarităţii la greu, românii nu se dezic niciodată. Din păcate, ar trebui sa fie solidari şi pentru evenimente mai puţin catastrofale. Şi acest lucru s-a văzut şi ca fenomen emoţional, masele de pe străzi, e fluviul ăsta al psihologiei mulţimilor, s-a transferat evenimentul în zona politicului, cu revendicări de toate felurile, treabă care acum este consumată. S-a atenuat.
Oamenii care au reuşit să iasă cu viaţă din clubul Colectiv au povestit că focul s-a propagat inexplicabil de repede, între maximum 10-30 de secunde. De ce? Ce s-a întâmplat de fapt acolo? Care este explicaţia dvs., ipoteza dvs.?
Tudorel Butoi: Această spontaneitate a aprinderii, această flamă cvasiinstantanee care a consumat în câteva zeci de secunde tot oxigenul din sală şi care i-a ajuns din urmă pe cei care fugeau, eu mi-am explicat-o din perspectiva experienţelor proprii, ca fiind o aprindere de pungă de gaze sau pânză de gaze. Aici fenomenele, prin întâmplare, prin destin profesional mi-au fost relevate de timpuriu. În perioada anilor '77, preocupările mele erau altele atunci, conducerea Institutului de Criminalistică m-a implicat în ceea ce se numeşte intervenţia post-traumă, psiho-traumă asupra aparţinătorilor, membrilor familiilor acelora care mai izbuteau să existe după catastrofele miniere din Valea Jiului, Lupeni, Petroşani. Cu acest prilej mi-am explicat alături de alţi experţi, am învăţat de la ei... La Petroşani există un institut foarte puternic şi specialişti foarte buni care interpretează dezastrele, mi-am explicat exploziile produse de gazele de mină. În fapt, lucrurile sunt extrem de simple: gazele se acumulează, fiind mai uşoare decât aerul se ridică, rămân în spaţii, se agaţă pur şi simplu de tavane, de pereţi, de orificii unde rămân şi se acumulează până când atinge o masă critică. În mine este vorba de aşa-zisa acumulare „grizu“, gaz de mină- au particule extrem de fine- care stă şi pluteşte aproape ca un animal, invizibilă şi aşteaptă flămândă o scânteie. Când scânteia apare se întâmplă ceea ce s-a întâmplat în club. O flamă violentă de dimensiuni catastrofale care izbucneşte cvasiinstantaneu şi tot ce prinde intoxică, otrăveşte şi arde.
Continuarea, pe mariustuca.ro.
