Fiecare dintre noi isi doreste sa se faca remarcat, sa capteze atentia audientei prin ceva iesit din comun. De cele mai multe ori, apelam la accesorii vestimentare menite a atrage atentia asupra noastra.
Unii aleg sa imbrace tricouri cu mesaje, in timp ce altii incearca sa isi impuna personalitatea cu ajutorul unor coafuri extravagante. Exista si categoria celor care vor sa impresioneze apeland la gesturi nonconformiste, pe care ei la vad indicate, dar pe care altii le interpreteaza a fi drept obscene.
Tricourile care au inscriptionate diverse mesaje pot deveni principala arma a unui individ, atunci cand acesta incearca sa se integreze intr-un grup sau vrea sa devina liderul incontestabil al acestuia. Se stie ca un grup e format, de obicei, din indivizi care impartasesc aceleasi teluri, idealuri si impliniri. Pe scurt, indivizii care il compun au un scop comun. Trei oameni care lucreaza impreuna pentru a pune in scena un spectacol formeaza un grup, in timp ce 1000 de oameni care se deplaseaza, in acelasi timp, catre stadion nu formeaza un grup.
Intr-o lume tot mai globalizata, in care specificul etnic si national se pierd in neant, nevoia de asociere identitara este din ce in ce mai mare in randul oamenilor. Unii isi gasesc refugiul in religie, altii incearca sa isi defineasca anumite trasaturi inconfundabile, in timp ce anumite persoane nu fac nimic iesit din comun, asteptand ca ei sa fie cei care atrag masele ca un magnet.
De obicei, atunci cand se iese din perioade lungi dominate de un sistem totalitar, in care oamenii au fost uniti de o ideologie politica opresiva, perioada care urmeaza dupa caderea regimului este una de haos identitar, o perioada in care oamenii nu isi mai gasesc refugiul si identitatea in sisteme politico-sociale, incercand sa se integreze in alte structuri, precum cele religioase.
In Romania, odata iesiti din comunism, oamenii si-au dat seama ca aproape nimic nu-i mai lega de ceilalti. Daca, pana atunci, ideologia era cea care avea rolul de liant social, odata cu prabusirea comunismului, indivizii au inceput sa se identifice cu alte structuri identitare. Primul astfel de refugiu l-a constituit religia, atat de mult oprimata in vremea regimului totalitar comunist.
Nevoia de a apartine unui grup este mult mai mare in marile aglomeratii urbane, acolo unde multimile sunt adevarate mase inerte de oameni, nelegati prin nimic. Poate v-ati intrebat, de multe ori, de ce oamenii nu mai reusesc sa lege atat de usor relatii de prietenie ca altadata? Sigur aveti impresia ca oamenii au devenit mai reci, ca nu mai cauta sa dezvolte relatii cu semenii lor.
Specialistii spun ca, in marile aglomerari urbane, oamenii evita sa comunice cu ceilalti din cauza ca se gandesc ca, in acest mod, ar prelua asupra lor o parte dintre problemele acestora. De aceea, atunci cand va aflati intr-o multime, veti vedea ca privirile oamenilor sunt indreptate undeva in zare, de parca aveti impresia ca privesc prin voi.
Alta e situatia in comunitatile mici, acolo unde indivizii interactioneaza mult mai des. Legaturile intre oameni sunt mult mai stranse in aceste comunitati pentru ca numarul mic de membri incurajeaza interactiunea umana.
Ştiri video recomandate
