Institutul care a proiectat pentru Ceauşescu toate sistemele de irigaţii şi majoritatea barajelor României riscă să fie închis.
Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Îmbunătăţiri Funciare, singurul din ţară care ştie ce se află în subsolul României şi care deţine în arhiva sa documente secrete de stat, mai poate supravieţui cel mult o lună.
Angajaţii lucrează în frig şi au fost lăsaţi fără apă, iar în curând vor rămâne şi pe întuneric. Salariile nu şi le-au mai primit din februarie.
Acum, puţin peste 130 de angajaţi mai sunt pe ştatele de plată ale institutului. Ministrul Agriculturii promite că va face tot posibilul să salveze institutul.
Soarta institutului a fost pecetluită încă din 2008. Toate bunurile i-au fost preluate de către stat. N-au fost acordate nici măcar subvenţiile pe care legea le-ar fi permis.
Nici lucrări nu a mai primit, iar datoriile au ajuns la peste 35 de milioane de lei. Miile de dosare cu planuri, studii şi fotografii stau prăfuite în depozite insalubre. Iar informaţii unice riscă să se piardă pentru totdeauna, odată cu cei care cândva au făcut din România Grânarul Europei.
Angajaţii lucreză în condiţii greu de imaginat. Nu mai au apă sau căldură, iar în cel mult o lună rămân şi fără energie electrică.
Irak, Siria, Maroc sau Algeria sunt doar câteva din ţările unde specialiştii români au lucrat la proiecte majore. În România, însă, şi-au arătat măiestria.
3,2 milioane de hectare acoperite cu sisteme de irigaţii, zeci de baraje de acumulare sau digul de peste o mie de kilometri al Dunării au putut fi construite pe baza studiilor lor.
