Sunt expresii românești cărora le-am pierdut urma în timp, dar azi ne uimesc, prin alăturarea surprinzătoare a cuvintelor, care par uneori că nu au niciun sens împreună.
„când va trece cămila prin urechile acului” - niciodată
„a scăpa ca prin urechile acului” - a scăpa cu mare greutate
„cămil” - funie groasă de corabie
