Povestea cunoscutei expresii "a prinde cu ocaua mică"

Legenda spune că s-ar fi dus domnitorul Cuza în târg la Galați să vadă dacă e adevărat că unii negustori îi înșelau pe țărani. Deci s-a dus Cuza cu suman de țăran si-a-ncercat să-i vândă unui negustor 6 ocale de lapte acru pe o oca de untdelemn. Negustorul a cântărit cu ocaua mare, corectă, laptele, apoi a măsurat uleiul pe care trebuia să i-l dea la schimb cu ocaua mică, să-l înșele. Avea adică 2 vase diferite. Cuza și-a arătat fața, "sunt eu Cuza", negustorul să moară de spaima și de rușine, o fi zis probabil "milă, Măria Ta". Ca pedeapsă, negustorul a trebuit să umble pe uliță cu cele 2 ocale agățate de gât, ocaua mică și ocaua mare, si să spună că nu va folosi decat ocaua mare, corectă și adevărată. 

Așa o fi ajuns ocaua în expresii. Era o unitate de măsură egală cu circa un litru sau un kilogram și un sfert, putea însemna și cantitatea de marfă egală cu această unitate de măsură sau vasul cu care se măsoară. Ocaua mică este măsura falsă, mai mică decât cea legală. Iar A prinde (pe cineva) cu ocaua mică înseamnă a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. Chiar dacă nu mai e populară ocaua ca unitate de măsură, cuvântul turcesc a rămas în aceste expresii. Si nu doar în ocaua mică sau a prinde pe cineva cu ocaua mică. Avem mai multe.

De exemplu: a umbla cu ocaua mică = a înșela. Dimpotrivă, a da ceva cu ocaua lui Cuza = a da ceva cu generozitate. Ocaua lui Cuza e de fapt măsura corectă. 
Mai avem si: a duce cu ocaua plină (sau rasă) = a merge repede și ușor. Si: mai mare daraua decât ocaua (sau nu face daraua cât ocaua) = a nu merita efortul. Adică e mai mare agitația decât rezultatul.