Televiziunea Română este o instituţie publică subvenţionată de contribuabili. În consecinţă, ea ar trebui să servească exclusiv intereselor acestora. Marele paradox este că, deşi are trei surse de finanţare, nu mai are bani nici să plătească salariile celor 3.300 de angajaţi. Reamintim, pentru cei ce nu ştiu, că cele trei surse de finanţare ale televiziunii publice sunt următoarele: alocaţia de la buget (stabilită în baza Legii 41/1994), abonamentul tv (plătit de populaţie şi de persoanele juridice) şi publicitatea. Niciuna dintre televiziunile private din România nu a avut vreodată relaxarea financiară de care beneficiază Televiziunea Română.
Şi totuşi, cum-necum, deşi are bani, n-are cu ce să plătească salariile. La ora actuală, instituţia publică se află la al doilea împrumut bancar pentru a rezolva această urgenţă. Primul împrumut s-a făcut pentru ca salariaţii să-şi ia chenzina pe luna ianuarie. Iar cel de-al doilea, pentru luna februarie.
Citiţi articolul complet în Jurnalul Naţional
