Garda şifonată şi traducerea de oroare de la Cotroceni

Numai soldat în garda de onoare de la Cotroceni să nu fi! Şi mai ales atunci când vine în vizită preşedintele Germaniei. Nici translator nu e cea mai bună alegere, atunci când nu eşti capabil să faci o traducere simultană logică. Pentru primirea oficialului german totul trebuia să arate ca la carte. Până în ultimul minut s-a făcut curăţenie. Apoi s-a trecut la inspectarea ţinutelor celor din garda de onoare. Cureaua i-a dat ceva de muncă unui soldat. Trebuia să şi-o aranjeze, dar îl încurca arma. A vrut să i-o paseze unui coleg, dar până la urmă a găsit o soluţie - o prinde între picioare. Soldatul se apucă meticulos să-şi regleze centura. Şi când zicea că totul e perfect... şeful îi vede nasturii. Aranjează iar centura şi nasturii şi răsuflă uşurat.

În tot acest timp alţii se plictiseau serios. Aşa că se bâţâie, se scarpină în cap, vorbesc la telefon. Vine însă şi momentul aşteptat: primirea preşedintelui Germaniei. Horst Kohler are intenţii bune. Vrea să salute garda de onoare în română. Nu-i prea iese... ?Bună îîîziua?, zice. Cei doi încep să discute despre problema Mării Negre, a Balcanilor de Vest şi despre relaţia dintre cele două state.

La conferinţa de presă însă traducerea are fracturi de logică. ?Eu cred că...asentiment din cauza sufletului românilor şi aceste asentiment nu este dictat de capul de intelectuali... şi de bani... e ceva specific pentru români şi eu cred că astfel România poate fi şi de folos europenilor?, spune traducătorul. Dar, una peste alta, întâlnirea dintre preşedinţii României şi Germaniei a fost o reuşită.

Observator