Nu mai trebuie să spunem asta, dar este cea mai veche meserie din lume. Această frază a început să sune ca un clişeu, aruncând parcă într-un şablon luminat de un bec roşu, vieţile a milioane de femei.
Prostituţia, deşi nu este legală în România, este o meserie practicată de zeci de mii de femei, care din disperare sau din dorinţa de a câştiga bani mulţi într-un timp scurt, se vând pentru o sumă de bani.
Acum, când spui prostituţie, spui mizerie, sărăcie, droguri, afaceri murdare şi trafic de carne vie. Însă în perioada României interbelice, această meserie, deşi privită ca un stigmat al societăţii, era făcută legal, cu "carte de muncă", iar clienţii aveau abonamente la casele de toleranţă.
Într-un reportaj realizat de jurnaliştii de la mesagerul.ro ni se spune cum erau privite femeile care practicau prostituţia, cine erau clienţii şi care era sistemul după care era condusă această afacere.
Iată cum arătau abonamentele făcute de clienţi:
