In februarie 1954, mii de oameni înarmaţi cu lopeţi au muncit zi si noapte cot la cot cu militarii ca sa deszapezeasca Bucurestiul. Pe bulevarde, camioanele Armatei adunau zăpada şi o aruncau în raul Dâmboviţa. Din Uzina Grozăveşti era scoasă apă caldă si imprastiata pe strazi ca zapada sa se topeasca pentru că altfel exista pericolul să se formeze poduri de gheaţă. Primele maşini speciale de deszăpezire au fost aduse in Bucuresti imediat după Marele Viscol din Uniunea Sovietica. Publicatia rezistenta.net a publicat o serie de fotografii in care este surprinsa mobilizarea oamenilor dupa viscolul puternic. Toti funcţionarii au fost scoşi din birouri ca sa ajute la deszăpezirea bulevardului Magheru şi la încărcarea camioanelor cu saci de făină pentru brutării, de la morile din oraş. Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române transmitea atunci printr-un comunicat ca „toţi cetăţenii capabili de muncă" erau „datori să participe la lucrările de deszăpezire şi de aprovizionare cu alimente a populaţiei". Regulile de deszapezire erau stricte: in prima urgenţă se curăţa strada şi erau eliberate liniile de transport. Oamenii trebuiau să strângă zăpada din interiorul curţilor si apoi sa o depoziteze obligatoriu doar pe scuaruri şi pe terenurile virane.
Desi deplasarea prin oras era extrem de dificila, oamenii veneau să-şi ia raţia de pâine de la magazinul de la parterul fostului Palat al Societăţii Acţiunea Economică a României.
La Gara de Nord, una din principalele porti ale orasului, sute de oameni au muncit la foc continuu sa inlature zapada de pe sine si sa curete peroanele. In februarie 1954 viscolul a lovit cel mai puternic Romania, iar vantul a atins o viteza record de 126 de kilometri pe ora. Atunci s-a depus si cea mai mare cantitate de zapada 116 litri pe metrul patrat in 24 de ore.
