AMR: CSAT dispune nelegal, peste legile speciale ale Justitiei si peste Constitutie!

de Adina Anghelescu-Stancu    |    13 Mar 2016   •   20:37
AMR: CSAT dispune nelegal, peste legile speciale ale Justitiei si peste Constitutie!

Asociația Magistraților din România (AMR), prin presedintele Gabriela Boltag, critica dur modul in care CSAT si Guvernul Romaniei au solutionat, incalcand Constitutia Romaniei si legile speciale, situatia de criza a interceptarilor in urma Deciziei CCR.

In comunicatul din 13.03.2016, AMR  "respinge categoric varianta adoptată de Guvernul României, în procedură de urgență, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor pentru punerea în executare a mandatelor de interceptare și supraveghere tehnică dispuse în procesul penal prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicațiilor, unitate militară aflată în subordinea SRI, înființat în anul 2008, după toate informațiile existente în spațiul public, printr-o hotărâre a CSAT al cărei conținut nu este dat publicității. Mergând pe o procedură eronată, netransparentă s-a ajuns ca o autoritate administrativă autonomă, cu atribuții în organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională, așa cum este Consiliul Suprem de Apărare a Țării, să dispună asupra funcționării justiției peste legile speciale care o guvernează, dar și peste legea fundamentală".

In comunicat se face trimitere si la asa-numitul Centru National de Interceptare a Informatiilor:
"Astfel, ,,custodele” interceptărilor și supravegherilor nu este altcineva, în raport de propunerea legislativă adoptată, decât tot Serviciul Român de Informații, printr-un intermediar al său, Centru National de Interceptare a Comunicațiilor, autoritate care nu apare înregistrată/înființată ,,la vedere” în nici un act oficial. Menționarea acestei autorități în recentul act normativ nu înseamnă aducerea ei în legalitate în condițiile în care nu se cunoaște care este actul de înființare, sediul, statutul, regulamentul de funcționare, competențele până la momentul adoptării ordonanței de urgență și nu numai, persoana care deține cea mai înaltă funcție, organigrama, etc. Nu este posibil ca un organism care va fi însărcinat cu derularea unei părți din actul de justiție, așa cum se va întâmpla de acum încolo, să rămână necunoscut, ca modalitate de înființare, administrare și reprezentare".

In continuare, AMR evidentiaza pericolul ce decurge din punerea in practica a acestei modalitati oculte de a "rezolva" efectele deciziei Curtii:

"Daca Centrul National de Interceptare a Comunicațiilor este o unitate militară secretă, astfel cum au ajuns în spațiul public informațiile, în ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezultă că acesta funcționează obligatoriu pe baza principiului subordonării, motiv pentru care suntem îndreptățiți să ne întrebăm în ce măsură instituția aleasă poate garanta o independență deplină operațiunilor ce ar trebui să se realizeze potrivit mențiunilor din actul normativ.
Această modalitate ocultă de lucru, lipsa de asumare a responsabilităților în respectarea legii ale cărei dispoziții deși erau clare, precise, au fost nesocotite cu bună știință atâția ani, sunt cauze care ne-au adus în situația de astăzi. Soluția identificată ,,în grabă” de executiv dovedește că, sub pretextul rezolvării acestei situații prezentate apocaliptic, în realitate, s-a urmărit cu intenție, nescuzabil, revenirea la modalitatea de lucru anterioară pronunțării deciziei Curții Constituționale, chiar în condiții mult înăsprite.
Prin urmare, implicarea Serviciului Român de Informații prin asigurarea suportului tehnic necesar activităților de interceptare și executare a mandatelor care nu se referă la siguranța națională (pentru acestea din urmă competențele nefiind niciodată înlăturate, contrar celor susținute incorect după adoptarea deciziei nr.51 a Curții Constituționale), reprezintă o nesocotire gravă a legii.
Mai mult decât atât, atribuirea calității de organ de cercetare penală specială Serviciului Român de Informații cu toate implicațiile ce decurg din această calitate, anume posibilitatea de a lua chiar și măsura reținerii și de a deține spații proprii pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, în condițiile în care prevederile art. 209 alin.1 cod procedură penală nu fac nicio distincție între organele de cercetare penală amintite la art.57 cod procedură penală, conduce la pierderea tuturor progreselor înregistrate în ultimii 26 ani împotriva concepțiilor și practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, întemeiat pe organe de forță.
A fost extinsă în mod nepermis aria organelor de cercetare penală speciale reglementare existentă și în prezent dar care a vizat numai ofițerii anume desemnați de către comandanții unităților militare, comandanții de garnizoană, comandanții centrelor militare și căpitanii porturilor. Această prevedere a garantat până acum, fără nicio excepție, faptul că nu pot fi organe de cercetare penală speciale angajații Serviciului Român de Informații, răspunzând în acest mod unor exigențe elementare unui stat de drept ce a consolidat principiile unei democrații autentice. Până în prezent, angajații acestui serviciu de informații au avut, potrivit reglementărilor legale care s-au bucurat de publicitate, numai competențe în acordarea de sprijin la efectuarea anumitor activități de cercetare penală, pentru infracțiuni privind securitatea națională.
soluția ,,de avarie”, identificată și adoptată, nu au făcut decât să nesocotească scopul deciziei și să ignore cele mai elementare principii ale statului de drept.
Asociația Magistraților din România (AMR) solicită sprijinul tuturor autorităților publice, dar mai ales Avocatului Poporului, autorități care prin lege au posibilitatea contestării recentei ordonanțe de urgență, dar și explicații Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru a cunoaște care au fost motivele neimplicării directe a procurorilor, până în prezent, în efectuarea operațiunilor de interceptare și supraveghere astfel cum a dispus totdeauna legea, precum și considerentele încredințării și acceptării derulării acestor operațiuni de către un serviciu specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională.
Instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalității în care sunt executate mandatele de interceptare și supraveghere tehnică, prin concentrarea numai în responsabilitatea unui singur judecător, respectiv a Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acestor atribuții, imposibil de realizat, în concret, reprezintă o altă măsură incorectă. Verificarea unui număr considerabil de mandate de interceptare și supraveghere, emise anual, în măsură să dezechilibreze și cele mai relevante statistici în materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instanței supreme de la posibilitatea desfășurării oricărei alte activități profesionale, chiar dacă ar mai delega pentru această activitate și un alt judecător.
De asemenea, nominalizarea unui judecător anume, raportat la funcția deținută și instanța de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, încalcă principiul repartizării aleatorii, principiul după care funcționează, ca regulă, în prezent, sistemul judiciar și, înlătură posibilitatea ca orice judecător care are competența să instrumentează cauze în materie penală, să poată controla activitatea de urmărire penală, așa cum se întâmplă cu toate celelalte acte supuse controlului judecătoresc, dar mai ales așa cum rezultă din ansamblul normelor de procedură, în vigoare.
Desemnarea Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție drept unica entitate în măsură să confirme legalitatea executării mandatelor de interceptare și supraveghere tehnică, potrivit viziunii ordonanței de urgență adoptate, reprezintă o reiterare a excepției instituite pentru desemnarea șifuncționarea completurilor de 5 judecători, de această dată la o scară mult mai gravă, încălcând fără niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru întreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie.
O mențiune deosebit de periculoasă, în măsură să genereze incertitudine, prin modalitatea în care a fost redactată, care suferă, la o primă examinare, de aceleași vicii reținute și în sarcina recentelor dispoziții declarate neconstituționale în ceea ce privește claritatea, precizia și previzibilitatea, se referă la faptul că detalierea condițiilor concrete, a modalității în care se va realiza controlul exercitat de către reprezentantul instanței supreme urmează a fi explicate prin modificarea regulamentului de organizare și funcționare al instanței.
Asociația Magistraților din România (AMR) solicită responsabilitate tuturor factorilor de decizie într-un moment important care poate să ne deschidă ușa spre viitor sau, dimpotrivă, ne poate întoarce pentru multă vreme în trecut".

 

ExitPOLL
x close