Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să se pronunțe asupra unei noi chestiuni sensibile privind salarizarea în sistemul public, de această dată vizând magistrații. Instanța supremă urmează să decidă dacă anumite categorii de judecători și procurori au fost tratate discriminatoriu în ceea ce privește acordarea unor drepturi salariale.
Cazul vizează în mod concret magistrații cu o vechime de peste 18 ani și grad profesional de curte de apel, în contextul unor diferențe semnificative de salarizare generate de modul în care au fost aplicate prevederile legale. În discuție este inclusiv integrarea unor sporuri în salariul de bază, ceea ce ar putea conduce la creșteri consistente ale veniturilor.
Problema nu este una izolată, ci se înscrie într-un tipar deja cunoscut în sectorul bugetar, unde mai multe categorii profesionale – inclusiv profesorii și medicii – au reclamat, în instanță, tratamente diferențiate în materie de salarizare. De fiecare dată, neclaritățile sau incoerențele legislative au fost cele care au generat litigii și, ulterior, obligații financiare suplimentare pentru stat.
În cazul magistraților, miza este cu atât mai mare cu cât decizia Înaltei Curți ar putea crea un precedent important și ar putea deschide calea unor noi acțiuni în justiție din partea altor categorii aflate în situații similare.
În această paradigmă, chestiunea centrală devine dacă procentul de 2 % - odată calificat (…) ca element al indemnizației de încadrare – dobândește vocația unui component structural, cu aplicabilitate generală în interiorul aceleiași categorii profesionale, apt să justifice „egalizarea la nivel maxim”, sau rămâne un avantaj individual/circumstanțial, nereplicabil în lipsa îndeplinirii criteriilor de „funcție similară”.
Dacă procentul de 2% este înțeles ca parte integrantă a indemnizației de încadrare, cu stabilitate și aplicabilitate generală în cadrul aceleiași familii ocupaționale/categorii profesionale, atunci principiile nediscriminirii și egalitățiii (inclusiv prin mecanismul „egalizării la maxim” și cu luarea în considerare a hotărârilor definitive) pot justifica extinderea dreptului și asupra reclamantei.
Dacă, dimpotrivă, se reține caracterul său individualizat ori strict dependent de destinatarii și contextul normei inițiale, atunci diferența de tratament nu poate fi calificată discriminatorie, iar pretențiile privind recalcularea și plata diferențelor salariale nu au suport juridic, rezultând astfel utilitatea și necesitatea unei dezlegări de principiu în procedura O.U.G. nr. 62/2024, pentru a fixa criteriile de (ne)replicabilitate a dreptului și limitele sale în timp.
Prin urmare (…) va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:
1. În lumina jurisprudenței Curții Constituționale și a dispozițiilor (…) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat cu (…) din Protocolul nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului privind egalitatea de tratament și interzicerea discriminării în materie de remunerare, dispozițiile (…), pot fi interpretate în sensul că permit acordarea diferențiată a unor drepturi salariale în cadrul aceleiași categorii profesionale atunci când criteriul diferențierii constă exclusiv în vocația încadrării formale într-o anumită funcție, în absența unor diferențe obiective și rezonabile privind funcția similară, gradul profesional și vechimea?
2. În interpretarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13/2023, potrivit căreia dreptul prevăzut de (…) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare, acest drept trebuie considerat ca un element al indemnizației de încadrare (…) susceptibil de a intra în mecanismul de egalizare pentru situații comparabile, sau un beneficiu salarial individualizat, exclus de la analiza comparativă a egalității de tratament?, sunt întrebările CAB.
Procurorii care au activat la fosta Secţie Specială (SIIJ sau Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie) în perioada octombrie 2018 – martie 2022 au beneficat de un spor sau o diurnă de 2%.
Ulterior, judecătorii care judecau dosarele SIIJ s-au considerat discriminaţi şi au cerut şi ei acest spor, invocând că ar fi avut condiţiile de a activa la SIIJ, adică au vechime de 18 ani şi grad de Curte de Apel, aşa că trebuie să primească şi ei acest spor.
Lucru care s-a întâmplat prin decizia 13/2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Atunci însă, sporul SIIJ s-a acordat doar pentru perioada în care a existat Secția Specială şi pentru magistraţii care îndeplineau condiţiile de a activa la SIIJ.
„De plata drepturilor (…) beneficiază judecătorii care în perioada de referinţă se încadrează în situaţia juridică reglementată de lege în baza documentelor justificative şi a verificărilor administrative efectuate de structurile competente, în conformitate cu dezlegările obligatorii stabilite prin Decizia nr. 13/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin reflectarea acestora în indemnizaţia de încadrare a judecătorilor”, se arată în ordinul semnat de Lia Savonea.
„Prin reflectarea acestora în indemnizaţia de încadrare a judecătorilor”. Prin această formulă, sporul SIIJ este băgat în salariile judecătorilor care pe vremea fostei Secții Speciale îndeplineau condiţiile de vechime de a activa la SIIJ.
În concluzie, aceste drepturi au fost prevăzute de legiuitor care însă a stabilit acordarea lor în mod discriminatoriu numai pentru unii dintre magistrați, și nu pentru toți care îndeplineau aceleași condiții, încălcându-se astfel norme din jurisprudența CJUE și prevederi exprese din CEDO.
În fapt, toate litigiile din justiție privind salarizările pleacă de la aceste lacune grave de reglementare în baza cărora diferitele categorii profesionale își obțin drepturile în baza deciziilor CCR în instanțele de judecată.
Dacă legiuitorul nu ar adopta reglementări de slabă calitate, nu s-ar ajunge la aceste situații. Pentru toate categoriile profesionale, o astfel de reglementare defectuoasă conduce la cheltuieli bugetare mari, deoarece, chiar dacă drepturile sunt acordate retroactiv și, la momentul plății, sunt devalorizate, se aplică o serie întreagă de penalități.
Ştiri video recomandate
