Imediat ce vine frigul, tăietorii de lemne sunt mai activi ca oricând. Lemnul românesc se vinde la preţuri incredibile, chiar şi cu 800 de lei, metrul cub. Pentru unii e o super-afacere, care nu ţine cont de lege şi care se apără cu bâta-n mână.
În goana după profit, se taie la întâmplare. Buştenii verzi şi groşi ajung în fabricile de cherestea. Ceilalţi, în sobe. Aşa se face că România a pierdut într-un secol mai bine de jumătate din păduri.
Un brad, ajuns în 20 de ani la maturitate, e doborât în doar câteva minute. Pe proprietarii de păduri nu-i interesează, însă, asta. Ei fac altfel de calcule. Un singur transport de lemn valorează 100.000 de lei. Iar pe şosele, la fiecare cinci minute dai peste un tir încărcat ochi cu buşteni.
Afacerea cu lemn e una bănoasă şi la limita legii, aşa că discreţia e regula de bază. Iar când această regulă e încălcată... se trece la intimidare.
Sunt două Românii, una în care lemnul e sursă de profit pentru proprietarii de păduri, şi o alta în care lemnul e un lux, pentru oamenii de rând.
În fiecare oră, în România sunt defrişate 3 hectare de pădure. Asta înseamnă că, în fiecare an, peste 10.000 de hectare sunt rase de utilaje.
