Potrivit Poliției Mehedinți, în urma cercetărilor efectuate la fața locului, după ce copilul de 13 ani s-a aruncat în gol de pe clădirea fostei materenități, s-a stabilit că pe trupul minorului nu au existat leziuni anterioare căderii.
De asemenea, Poliția Mehedinți precizează că nu au existat sesizări cu privire la posibile abuzuri săvârșite asupra copilului de către membrii familiei.
În acest caz, polițiștii, în colaborare cu DGASPC Mehedinți urmează să demareze facă o anchetă socială și la locuința copilului, care este fiul unui preot.
Potrivit presei locale, copilul de 13 ani care s-a sinucis este fiul unui preot din Drobeta Turnu-Severin. El a luat decizia de a se arunca de pe clădirea fostei maternități din oraș după ce ar fi suferit o dezamăgire în dragoste. Trupul neînsufleţit al băiatului a fost găsit de mama lui, care a plecat să îl caute pentru că nu ajunsese acasă de la plimbare.
Cercetările în acest caz continuă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, urmând ca la finalizarea acestora, să se propună măsurile corespunzătoare.
Noi detalii despre Ioan, fiul preotului, care și-a luat viața la doar 13 ani. Prietenii lui, declarații stupefiante
Claudia Guțulescu, o româncă stabilită în Marea Britanie, susține că a stat de vorbă cu mai mulți prieteni ai lui Ioan, iar aceștia i-au povestit drama care l-a dus pe adolescent la acestă decizie tragică.
”Astăzi va fi înmormântat Ioan, băiatul de preot din Drobeta Turnu Severin care a decis sa își pună capăt zilelor aruncându-se de pe o clădire părăsită.
Un copil frumos de 13 ani, un copil dezvoltat perfect, cu prieteni si cunoștințe foarte multe, cu simțul umorului (așa cum chiar cei din jur spun), cu “iubite”, cu absolut niciun motiv aparent de a recurge la acest gest. Social era bine, la școală era bine, sănătos era, plăcut de fete, deci DE CE?
Tatăl si unchiul său, ajunși la locul tragediei, au lămurit-o imediat: se certase cu iubita! Eșec în dragoste! Și asta a rulat imediat în paginile ziarelor și în toate știrile despre eveniment. “Iubita”, o fetiță de 14 ani. Bun titlul, s-au hăhăit la știre câțiva, alții l-au clasat imediat ca slab de înger pe băiat, majoritatea i-au plâns părinții și aia a fost. Caz clasat.
Sunt mamă de băiat de 14 ani. Și da, Într-adevăr cam asta este vârsta la care încep sa tatoneze relaționări “mai altfel” cu o fată sau alta. Însă, dacă cineva crede că din astfel de relații absolut nevinovate un băiat sare de pe o clădire, vă rog să vă reveniți cu picioarele pe pământ. Știm și despre ce fusese așa-zisa ceartă: o problemă la matematică, spun prietenii. Și se împăcaseră pe la 6, când de fapt au și schimbat ultimele mesaje.
Si atunci, din nou, DE CE??
Am făcut, după cum bine știți, apelul către prietenii și cunoștințele lui Ioan, să îmi povestească despre motivele pentru care ei cred că prietenul lor nu mai este. Și, spre uimirea mea, mi-au scris multi. După șocul experimentat în urma citirii poveștilor lor, cred că al doilea șoc a fost ca ABSOLUT TOȚI au spus același lucru. Prieteni, colegi, părinți de prieteni și colegi, vecini, absolut toți au spus, în linii mari, aceeași poveste. Pe care v-o las și eu mai jos. Și vă rog, încă o dată, să rețineți: nici măcar un singur om nu a spus ceva diferit.
În total am discutat pe larg cu cinci surse directe (colegi și prieteni ori vecini care au fost în contact direct cu Ioan) și șase surse indirecte (părinți ai unor prieteni/colegi, sau profesori care știu povestea de la copiii lor).
Am stat sa ma gândesc cum să pun tot ceea ce mi s-a spus într-o singură postare. E greu. E foarte greu. Pentru că toți au scris mult și detaliat. Din toate mesajele primite răzbate însă în primul rând durerea pentru pierderea unui prieten și neputința că nu i se face dreptate. Toți acești copii cer ajutor. Ajutor pentru prietenul lor. Părintii unora le spun să nu se bage, să lase lucrurile așa, însă ei vorbesc.
“Va rog sa nu renunțați la cazul lui Ioan, merită să se afle adevărul încetul cu încetul”
“Noi am fost foarte apropiați de el și ne-a traumatizat aceasta întâmplare și chiar vrem să ajutăm cu tot ce știm”, îmi spunea unul dintre copii.
“Va rog sa nu renunțați la cazul lui Ioan, merită să se afle adevărul încetul cu încetul, eu am fost colegă cu el de școala..vă mulțumesc că vă pasă!”.
O sa las mai jos, sub protecția anonimatului, câteva fragmente din mărturiile acestor copii, în speranța că autoritățile își vor face datoria și vor asculta la rândul lor. Pentru toți copiii care trec sau vor trece prin asta, este nevoie să se știe că undeva se poate cere dreptate și exista posibilități, altele decât buza unei clădiri înalte.
”De multe ori tatăl lui îl bătea și pe el și pe frații lui și pe soția acestuia”
“Bună ziua! Am fost prietena lui Ioan și colega lui, cunoșteam toți din grupul nostru de prieteni situația acestuia. Ioan era un copil bun niciodată nu i-a dezamăgit sau să le încalce cuvântul, de multe ori tatăl lui îl bătea și pe el și pe frații lui și pe soția acestuia, tatăl lui era foarte violent cu ei din câte ne povestea îi luase apărarea fratelui cel mic care făcuse o prostie" și tatăl lui a luat cuțitul… Ideea că s-a sinucis din ”dragoste" nu este adevărată...toți prietenii chiar și profesorii știu situația acestora”.
“El în ziua respectivă era plecat de mai mult timp”, (n.r. nu de la 21:30 cum spun părinții). “La ora 7 a fost văzut pe o bancă din fața maternității stând cu ochii închiși”.
“Bună ziua! Aș dori să vă povestesc despre cazul lui Ioan, sunt o colega de scoală care a ieșit în mai multe ocazii cu el afară. Noi îl știam pe Ioan de ceva timp iar el ne povestea ce i se întâmpla în familie, cum a încercat de multe ori să își apere mama iar tatăl său scotea cuțitul la el și de multe ori l-a strâns de gât”.
”Personal am văzut semne grave pe acest copil de la bătăi”
“Buna seara! Personal am văzut semne grave pe acest copil de la bătăi, pe coaste, vânătăi. De asemenea, avea tendințe suicidare de ani întregi din cauza tatălui sau. Țin minte vorbele lui “mai bine ma omor, decât sa trăiesc așa.” Semnele de la bătăi nu erau niciodată vizibile. Niciodată pe față, iar vara, când se poartă tricou și pantalon scurt, niciodată în zonele goale. Dar era plin de vânătăi pe coaste, pe spate, pe burtă.
Ioan susținea că tatăl sau îl bate atât pe el, cât și pe fratele său mai mare. Doar că bătăile suferite de el erau mai crunte și mai dese.
Pedepsele erau sub forma “dormi afară!” Astfel, Ioan dormea de multe ori pe bancă în parc, lângă scară.
Taică-su avea nopți în care pe la ora 2, ieșea afară după băieții care au fost lăsați să doarmă în frig, și dacă nu-i vedea în fața scării, îi căuta și era alt scandal.
”Ioan își rupsese mana, iar taică-su i-a spus să stea acasă să i se sudeze, ca e bărbat”
Chiar azi m am întâlnit cu o vecină de-a lui și când a realizat de ce băieții stăteau afară pana târziu a rămas șocată”.
Am întrebat daca vreodată copilul a ajuns la spital din cauza loviturilor.
“Nu a ajuns. Tatăl sau a refuzat să îl dea cu o cremă care ameliora durerea de spate, deoarece acest lucru îl feminiza și era împotriva bisericii.
Știu ca Ioan își rupsese mana, iar taică-su i-a spus să stea acasă să i se sudeze, ca e bărbat. Dar maică-sa l-a dus la spital”.
”A avut în plan de ceva timp doar că toți am crezut că nu o să o facă”
“Înainte cu o zi s-a întâlnit cu un coleg iar Ioan era afara cu fratele lui și colegul meu l-a întrebat daca sunt frați ca seamănă prea mult iar el a zis ca da doar că nu o sa mai semănam in curând.
A avut în plan de ceva timp doar că toți am crezut că nu o să o facă.
În perioada când a avut-o iubita pe prietena mea a încercat să se sinucidă de minim 3 ori, prietena mea a știut sa gestioneze situația și l-a oprit”.
Cred ca aceste fragmente de discuții vorbesc de la sine și mai cred că sunt suficiente pentru a porni o anchetă serioasă în acest sens. Pe care sper ca autoritățile s-o întreprindă.
Voi încuraja pe toți cei ce mi-au scris sa facă sesizări online sub protecția anonimatului către inspectoratul local de Politie, pentru ca înțeleg că și dânșii au nevoie de multe informații venite direct și nu sub forma unei postări pe Facebook a subsemnatei.
Și promit că daca voi mai primi mesaje care fie infirmă, fie confirmă cele de mai sus, le voi publica in același mod. Pentru că primordial este acum să se afle adevărul, astfel ca finalul lui Ioan sa nu fie in zadar…
”Nimeni, niciodată, nu ar trebui sa simtă asta!”
Închei cu gândul al acest copil și cu gândul la disperarea și suferința pe care le avea când s-a apropiat de marginea clădirii. Nimeni, niciodată, nu ar trebui sa simtă asta, cu atât mai puțin un copil care încă la vârsta respectiva ar trebui sa fie protejat de globul cald si liniștit al familiei….
Iar pentru cei ce va opriți din a lăsa copiii sa spună astfel de adevăruri, pentru cei care ați tăcut știind, va spun doar atât: daca ar fi un singur lucru pe care aș putea să îl aleg pentru a îl transmite mai departe copiilor mei, ar fi sa strige mereu adevărul și să lupte pentru el până în pânzele albe. Pentru că asta e prima calitate umana, asta e ceea ce ne definește ca oameni. Atât”, scrie Claudia Guțulescu pe Facebook.
