Oamenii de la munte sunt obișnuiți cu greutățile vieții. La munte nu primești nimic gratis, lucrezi din greu pentru fiecare produs. Iar anul acesta, cu temperaturile ridicate și seceta prelungită, i-a afectat și pe sătenii din Masivul Poiana Ruscăi. Grâul nu se face, așa că își cumpără pâine de două ori pe săptămână, când urcă mașina în sat.
Femeie: Vine marțea și vinerea.
Reporter: Ce cumpărați?
Femeie: Pitǎ, plăcinte, ce avem nevoie… ce putem, că suntem cam izolați.
Bărbat: Cam dificil… La noi e așa și așa. Avem noroc că se aduce pâine de două ori pe săptămână. De aici până la Deva sunt 40 km de drum de pământ. A fost rău, că nu a plouat când a trebuit.
Nu e deloc simplu să trăiești aproape de cer. La Boia Bârzii au rămas o mână de oameni. Nu există magazin în sat, iar pentru cumpărături oamenii trebuie să străbată drumul până la Vețel sau la Deva, cel mai apropiat oraș, la peste 30 de kilometri. Așa că își umplu cămările din vreme.
Femeie: Punem ardei, bulion, castraveți, ceapă murată, dulceață, compot…
Reporter: Nu aveți magazin?
Femeie: Nu.
Reporter: De unde cumpărați?
Femeie: De la Vețel, de la Deva.
Șansa oamenilor sunt animalele. Cei încă în putere mai îngrijesc văcuțe sau cresc porci.
Femeie: Fierbem la câini, la porci… Aici e bucătăria. Ne descurcăm cu ce e în grădină.
Reporter: Câți porci aveți?
Femeie: Unul. De Crăciun îl tăiem. E greu traiul… cu apa stăm foarte rău și fântâna a secat.
Pădurenii nu se tem de venirea iernii. Și lemnăriile trebuie să fie pline înainte să cadă zăpada.
Localnic: Trebuie lemne de foc… Vine iarna peste noi acum.
Ştiri video recomandate
