Pentru zeci de oameni obișnuiți să măsoare lumea de la nivelul unui fotoliu rulant, muntele a căpătat un alt contur în această săptămână. Între Bâlea Cascadă și Bâlea Lac, Transfăgărășanul a devenit scena unei parade moto fără precedent în România, dedicată exclusiv persoanelor cu dizabilități. Inițiată de asociația Caiac Smile în parteneriat cu Betano, acțiunea a transformat serpentinele Carpaților într-un manifest viu al accesibilității, curajului și solidarității comunitare.
Beneficiarii au urcat la altitudinea de peste 2.000 de metri, instalați confortabil în atașuri adaptate sau pe șaua din spate a motoarelor conduse de motocicliști voluntari sosiți din toate colțurile țării. Evenimentul s-a desfășurat în condiții de maximă siguranță, cu sprijinul și escorta Poliției și a Jandarmeriei.
Pentru Carmen Vasilescu, una dintre participantele care a parcurs traseul într-un ataș, experiența a însemnat o descătușare completă:
„Adrenalina este pentru mine ca un combustibil. Lași cumva trupul în spate și mergi doar cu sufletul peste tot! Mi-a plăcut foarte mult senzația de eliberare, faptul că văd dincolo de geam și dincolo de orice barieră”, a mărturisit ea la sosirea la Bâlea Lac.
Pentru Alexandru Cebotari, un alt temerar instalat într-un ataș moto, urcarea pe munte a reprezentat o confirmare a faptului că diagnosticul nu trebuie să dicteze limitele unei vieți:
„Am fost cu mașina, asta nu-i prima oară când sunt aici, dar motocicleta cu ataș e ceva nemaipomenit, o experiență foarte frumoasă. Nici nu pot să vă redau emoțiile pe care le simți în momentul când urci muntele pe Transfăgărășan. E super! Dizabilitatea asta nu e o limită, e numai o treaptă nouă și trebuie să dăm un exemplu pentru alții: chiar cu problemele pe care le avem, putem să mergem înainte și să arătăm că avem o viață deplină.”
Emoția zilei a fost trăită intens și de părinți, cei care știu cel mai bine cât cântărește o clipă de fericire pentru copiii lor. Cu ochii plini de recunoștință, Nicoleta Stoia a povestit ce înseamnă un astfel de gest într-o lume care încă învață să nu mai întoarcă spatele persoanelor cu dizabilități:
„Mi s-a părut foarte interesantă acțiunea din momentul în care am acceptat invitația. Îi mulțumesc domnului Ionuț pentru accesibilitatea cu care lucrează cu persoanele cu dizabilități. Puțină lume la noi în România se ocupă de ele; majoritatea oamenilor îi îndepărtează. Dar numai un părinte care trece prin respectiva situație poate realiza ce înseamnă o asemenea binecuvântare: să poți să-ți duci copilul cu motorul, însoțit de cineva care chiar poate să facă asta. Băiatului meu îi place, acceptă motoarele!”
Pentru Ștefan Briceag, un luptător care nu s-a lăsat doborât de fotoliul rulant și care schiază, face sport de performanță și îi trage mereu după el și pe alții, muntele înseamnă pur și simplu poftă de viață:
„Ne bucurăm să vedem persoane cu dizabilități peste tot pe Transfăgărășan. Muntele face bine tuturor: fie că suntem pe jos, fie că schiem – mulți dintre noi chiar schiem –, fie că suntem cu motoarele, muntele și aerul ne fac bine și ne dau un plus de încredere. Nu-ți dorești să stai în casă toată ziua, vrei să faci cât mai multe activități. Pe lângă sportul pe care îl facem în general, asta mi se pare ceva nou și ceva pe care sper să o repetăm în fiecare an.”
Toată această energie nu ar fi fost posibilă fără solidaritatea comunității de rideri, oameni care au pus la dispoziție benevol vehiculele, carburantul și grija lor. Silviu Șerban, motociclist voluntar și constructor de atașe, a explicat ce înseamnă o astfel de experiență privită de la ghidon:
„E un sentiment minunat să le vezi zâmbetul pe față. La prima tură am dus un nevăzător, căruia încercam să-i explicăm ce vedem noi în jurul nostru. E incredibil cum el reușea să înțeleagă ceea ce vedem noi aici, fără să vadă așa ceva. Sunt oameni care suferă în tăcere și își duc existența cu mare dificultate, dar în momentul în care îi vezi că zâmbesc și își deschid sufletul în fața noastră, ai satisfacția maximă.”
Mai presus de motoarele turate și spectacolul de pe serpentine, organizatorii și partenerii evenimentului au dovedit că integrarea reală se construiește direct pe teren, prin acțiune și solidaritate:
„Le-am promis persoanelor cu dizabilități din România că vor face toate sporturile pe care eu le practic. Sunt motociclist și, de câte ori vin pe Transfăgărășan, mă bucur de această energie extraordinară a muntelui și am vrut să o simtă și ei.
Mi-am luat un motor pe care am pus un ataș ca să pot să aduc persoane cu dizabilități, am dat o strigare în țară și au venit mai multe motoare cu ataș și mai mulți motocicliști. Vrem să dovedim că pot să ajungă oriunde, nu există imposibil la nimic, nu există niciun munte pe care să nu putem să-l adaptăm și celor speciali. Mă bucur foarte mult că îi am alături pe partenerii noștri de la Betano, pentru că mi-au înțeles nebunia când m-am dus la ei și le-am spus: «Vreau să-i aduc pe Transfăgărășan»”, a concluzionat Ionuț Stancovici, președintele asociației Caiac Smile.
Tura pe serpentine a arătat limpede că barierele dispar atunci când oamenii își deschid sufletul unii către alții, lăsând în urmă doar zâmbete și convingerea că nicio limită fizică nu poate îngrădi dorința de a trăi liber și de a zâmbi dincolo de orice obstacol.
