La început de februarie, educația românească intră din nou într-o zonă de tensiune deschisă. Sindicatele din învățământ au reluat protestelor de stradă, cu un prim miting în fața Guvernului. Mai mult decât atât, după consultări la nivel național, liderii sindicali iau în calcul o grevă de avertisment chiar în timpul simulărilor pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat, programate în luna martie. Dacă acest scenariu se confirmă, mii de elevi de clasa a VIII-a și a XII-a ar putea ajunge la examenele reale fără să fi trecut printr-o simulare completă.
Nemulțumirile profesorilor sunt vechi, dar au fost amplificate de deciziile luate în vara trecută. Creșterea normei de predare de la 18 la 20 de ore, reducerea drastică a tarifului pentru plata cu ora, scăderea cuantumului burselor, mărirea numărului de elevi la clasă și desființarea unor posturi didactice au schimbat radical echilibrul din școli. În unele licee, clasele au ajuns la 36 sau chiar 38 de elevi, iar profesorii vorbesc deschis despre suprasolicitare și pierderea controlului pedagogic.
În acest climat, discuția publică despre educație tinde să se reducă la cifre, norme și conflicte. Profesorii apar fie ca masă de manevră sindicală, fie ca o categorie care „blochează sistemul”. Mult mai rar se vorbește despre profesorii care, în ciuda acestor condiții, continuă să obțină rezultate, să construiască proiecte și să țină școala funcțională dincolo de program, de fișa postului și de salariu.
Exact aici se plasează lansarea ediției 2026 a campaniei „Liga Profesorilor Excepționali”, derulată la nivel național de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Inițiativa nu apare într-un moment de calm, ci într-unul de criză asumată. Nu vine să nege protestele, nici să le contrazică, ci să aducă în prim-plan o realitate care riscă să fie îngropată sub zgomotul conflictului: faptul că performanța didactică există încă în școlile din România, chiar și atunci când sistemul pare să o descurajeze.
„Liga Profesorilor Excepționali” nu este o competiție de popularitate și nici o compensație simbolică pentru un sistem deficitar. Este un mecanism de aducere în atenție la nivel național a profesorilor care au demonstrat, prin rezultate concrete, că pot schimba traseul elevilor lor. Vorbim despre dascăli care reduc abandonul școlar, care pregătesc elevi pentru performanță, dar și despre cei care reușesc să scoată la suprafață copii care nu strălucesc în cataloage, dar recuperează prin muncă și sprijin constant.
Contextul actual face această campanie mai relevantă ca oricând. În timp ce sindicatele avertizează că următorul pas ar putea fi greva generală, anunțată pentru luna iunie, în plin calendar al examenelor naționale, societatea riscă să piardă din vedere nu doar elevii, ci și reperele profesionale din școli. Fără astfel de repere, educația rămâne un câmp de luptă, nu un spațiu de construcție.
Edițiile anterioare ale campaniei au arătat că excelența didactică nu este concentrată doar în marile orașe sau în școli „de top”. Profesori din mediul rural, din orașe mici sau din specializări considerate marginale au demonstrat că se poate face educație de calitate chiar și cu resurse limitate. Tocmai acest lucru face ca inițiativa să nu fie o simplă gală de premii, ci un instrument de presiune pozitivă asupra sistemului.
Într-un moment în care profesorii cer, pe bună dreptate, condiții decente de muncă, „Liga Profesorilor Excepționali” aduce o întrebare incomodă, dar necesară: ce se întâmplă cu cei care, în ciuda tuturor dificultăților, nu renunță? Cine îi vede, cine îi susține și cine îi transformă în modele publice?
Lansarea campaniei din 2026 nu rezolvă problemele structurale ale educației românești. Nu poate opri protestele și nici nu își propune acest lucru. Dar funcționează ca un contrapunct necesar într-un discurs public dominat de criză. Reamintește că, dincolo de greve, norme și negocieri, școala românească se sprijină încă pe oameni care aleg, zilnic, să nu abandoneze meseria.
Ştiri video recomandate
