România subvenţionează cel mai mult cultele religioase, în comparaţie cu alte ţări din Europa. Pe lângă salarii şi fonduri pentru construcţia bisericilor, statul le oferă fabrici şi ferme, cu condiţia să le folosească în scop umanitar, lucru care nu se întâmplă, acestea fiind lăsate în paragină.
Până nu demult, în satul Culmea se trăia fără teama zilei de mâine. Satul avea pentru fiecare un loc de muncă bine plătit, căci fusese construit special pentru întreprinderea agricolă Nazarcea. Acolo, printre altele, se cocea la soare cel mai dulce fruct din țară: piersica de Nazarcea.
Lângă livada de piersici se întindea podgoria Nazarcea, peste 100 de ha de soiuri nobile de struguri din care se făcea vinul nomenclaturii. Era o vie atât de bogată, încât însuși Nicolae Ceaușescu venea să o vadă.
Împropietăriți fără merit, prelații de la Arhiepiscopia Tomisului nu se simt nici vinovați nici responsabili.
