Cazul medicului Cristian Andrei, anchetat de Poliția Capitalei după ce a fost acuzat că ar fi desfășurat ședințe de psihoterapie fără atestat și că ar fi comis fapte cu conotație sexuală asupra unor paciente, a stârnit nu doar revoltă, ci și o nouă dezbatere: cât de ușor pot oamenii vulnerabili să ajungă pe mâna celor care nu au dreptul legal să le atingă mintea și sufletul?
„Polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale – Sector 1 s-au sesizat din oficiu după informațiile apărute în spațiul public privind activitatea medicului Cristian Andrei, pentru stabilirea situației de fapt și dispunerea măsurilor legale care se impun”, precizează comunicatul Poliției.
Instituția mai anunță că cercetările sunt în desfășurare și face apel la cetățeni să se adreseze poliției dacă au fost victime ale unor fapte similare.
România trăiește un paradox: niciodată n-au fost mai mulți oameni interesați de sănătatea mintală. Și totuși, niciodată n-au fost mai mulți „vindecători”, „coachi”, „ghizi spirituali” sau falși psihoterapeuți care se folosesc de acest interes pentru a manipula, abuza sau pur și simplu a vinde iluzii.
Cei care caută alinare devin pradă ușoară într-o lume digitală, ce amestecă fără scrupule știința cu pseudoștiința, rațiunea cu superstiția, terapia cu marketingul personal.
Unii oferă ședințe de „curățare energetică”, alții „terapie cu îngeri”, „dezlegări karmice” sau „vindecări prin sunet”, în timp ce mulți alții își spun psihoterapeuți fără a avea vreun drept legal.
Internetul și rețelele sociale le-au dat puterea de a vinde iluzii, fără filtre profesionale și fără control. Antena3.ro a consultat mai mulți specialiști pentru a înțelege cum poate publicul identifica falșii terapeuți și ce riscuri ascund aceștia.
„Este foarte important să învățăm să verificăm acreditarea terapeutului”
Dr. Gabriela Dumitriu, psiholog clinician și psihoterapeut, lector universitar, spune că verificarea acreditării este primul pas prin care ne putem proteja.
„Este foarte important să învățăm să verificăm acreditarea terapeutului. Dincolo de faptul că terapeutul, psihoterapeutul în sine are această obligație să indice clientului acreditarea pe care o deține, oamenii pot accesa pe site-ul Colegiului Psihologilor din România registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică. Este cât se poate de la vedere, dacă se intră pe site-ul colegiului www.copsi.ro, la secțiunea registre. Acolo se poate foarte ușor verifica dacă persoana respectivă este atestată în psihoterapie, dacă facem psihoterapie, în psihologie clinică, dacă face evaluare clinică, sau în consiliere psihologică, dacă face consiliere psihologică. Sunt trei specialități diferite. Este cea mai sigură sursă de verificare aceasta”, explică ea.
Mai exact, oricine are câteva minute la dispoziție poate verifica dacă un terapeut este real sau impostor. Și asta nu e o chestiune de politețe, ci una de protecție psihică.
Pentru că în psihoterapie, vulnerabilitatea e maximă: oamenii își dezvăluie traumele, fricile și cele mai intime gânduri.
„Colegiul Psihologilor nu avizează și nu atestă psihoterapeuți practicanți de terapii alternative și atunci e necesar să se facă această diferență. Iar dacă persoana se prezintă drept psiholog pe internet, atunci ar fi drept să nu existe în discursul persoanei acest amestec între ce înseamnă psihologia ca știință și abordarea științifică și validată științific a psihologiei cu tot felul de forme ezoterice, cu discuții despre energii, cu discuții despre îngeri sau mai știu eu ce concepte, pentru că deja aici nu mai suntem pe segmentul psihologiei, suntem pe altceva” - dr. Gabriela Dumitriu, lector universitar, psiholog clinician și psihoterapeut.
„Relația terapeutică are un cadru clar. Nu există îmbrățișări, flirturi sau întâlniri la cafenea”
Cazul Cristian Andrei a arătat cât de subțire e linia dintre relația terapeutică și abuz, mai ales când cel din fața ta pozează în specialist și are o imagine publică solidă. Însă regulile profesiei sunt foarte clare, susține dr. Dumitriu.
„În psihoterapie și în psihologie și în serviciile psihologice avem ceea ce se cheamă cadrul psihologic sau cadrul terapeutic. Așa îi spunem. În acest cadru, lucrurile sunt cât se poate de bine așezate și reglementate, astfel încât să nu existe acest risc de contaminare cu o relație personală a relației profesionale. Astfel, clientul de psihoterapie beneficiază de un interval fix, când are loc ședința de psihoterapie pentru care achită un tarif. Aceasta se întâmplă într-un cadru securizat și într-un cadru oficial. Adică nu pe la restaurant, nu pe la cafenea, nu pe la cineva pe acasă. Iar în cadrul acesta, relația nu ar trebui să aibă nicio componentă de relație personală: adică să existe îmbrățișări, să existe atingeri, să existe flirt, să existe orice alte comportamente care nu au legătură cu rolul profesional”, adaugă aceasta.
„Psihologul este un profesionist și prestează un serviciu științific. Nu este în regulă să trecem din asta într-o relație personală, să scoatem relația în afara cabinetului sau să existe alt gen de intimitate, cu excepția celei psihologice, care constă în faptul că persoana care este client de psihoterapie vine și își expune niște dificultăți personale pe care nu le expune oricui, iar psihologul din rolul acesta de profesionist îi oferă sprijin” - dr. Gabriela Dumitriu, lector universitar, psiholog clinician și psihoterapeut.
Este o explicație simplă, dar esențială: oricine pretinde că „terapia” se poate face acasă, într-o cafenea sau în afara unui cadru oficial, nu respectă regulile deontologice ale profesiei. Iar acolo unde granițele profesionale se dizolvă, începe abuzul.
„Ar trebui ca oamenii, în primul rând, să se informeze despre persoana la care vor să meargă”
Ioana Silion este medic primar psihiatru și completează tabloul din perspectiva medicală.
„Ar trebui ca oamenii, în primul rând, să se informeze despre persoana la care vor să meargă să facă psihoterapie, dacă este psihoterapeut sau este doar psiholog clinician fără formare în psihoterapie. Să întrebe ce fel de psihoterapie practică și cel mai bine pentru aceștia ar fi să colaboreze cu un psihiatru care să recomande dacă poate sau dacă este nevoie să facă psihoterapie”, a declarat ea, pentru Antena3.ro.
Ea vorbește despre un fenomen tot mai des întâlnit: frica de a merge la psihiatru, care îi face pe mulți să caute alternative în afara sistemului medical.
„Oamenii merg la psiholog pentru că le e frică să nu fie încadrați într-o categorie de persoane cu probleme psihice. Apelează la psihologi în loc să meargă la doctori. Le e rușine să meargă la psihiatru și le e rușine să spună că am nevoie de ajutor de specialitate” – Ioana Silion, medic primar psihiatru.
Rușinea aceasta, cultivată social, este terenul fertil pe care cresc falșii terapeuți. Ei promit empatie, vindecare și ascultare, dar fără formare, fără reguli și, uneori, fără scrupule.
„E foarte complicat, pentru că vorbim despre o chestiune subiectivă. E posibil ca omului respectiv să i se inducă o stare de bine și atunci el să aibă senzația că îi merge bine și că e terapeutul potrivit. Pe de altă parte, sunt persoane care merg perioade lungi de timp la terapeut și nu observă niciun fel de beneficiu terapeutic și totuși continuă să meargă tocmai dintr-o dependență de a fi supravegheați de o persoană din afara familiei” – Ioana Silion, medic primar psihiatru.
„Oamenii caută soluții rapide”. Și atunci apar mincinoșii
Jurnalista Maria Coman, psiholog și psihoterapeut, explică de ce impostorii prosperă.
„În principiu, un psihoterapeut profesionist, un psiholog care lucrează în mod legal, are în primul și în primul rând foarte multe studii. Ca să devii psiholog ai nevoie de facultatea de Psihologie, la care dai o licență. Ai nevoie de master în Psihologie, în diverse domenii. După ce termini toate aceste etape, te duci și te înscrii la Colegiul Psihologilor, obții atestat de liberă practică. Mai departe, treci din etapă în etapă – din psiholog în supervizare, psiholog autonom, psiholog specialist și așa mai departe. Pe partea de psihoterapie, după ce obții licența în psihologie, poți să începi o școală de formare. Parcursul pentru a deveni un psiholog profesionist este unul lung și destul de complicat și cu destul de multe examinări” – Maria Coman, psiholog/psihoterapeut.
Adevărul este că adevărații profesioniști nu se formează în două weekenduri și nu „vindecă” în trei ședințe.
Maria Coman explică și cum putem verifica dacă omul din fața noastră este autentic.
„Pentru un client, ca să poată să verifice dacă psihologul lui este unul acreditat, cel mai simplu este să intre pe site-ul Colegiului Psihologilor și să verifice certificatul de liberă practică, atestatul de liberă practică. Asta se poate face destul de ușor, după nume și localitatea în care activează” – Maria Coman, psiholog/psihoterapeut.
Dar, spune ea, oamenii au fost și vor rămâne mereu tentați de promisiuni.
„Oamenii vor soluții rapide. Și atunci, în orice epocă în care am trăit și în care vom trăi de acum înainte, probabil că apetitul pentru minuni și soluții miraculoase va exista întotdeauna. Suntem în epoca internetului, în care informația circulă cu foarte multă rapiditate. Din păcate, nu doar informația bună, informația științifică. Cel mai ușor se propagă, așa cum am văzut de altfel în ultimii ani, mai ales la noi, informația neevalidată științific”, mai spune Maria Coman.
„Șarlatanii nu au filtre profesionale. Șarlatanii au șarm”
Sociologul Ciprian Necula explică de ce oamenii cad pradă unor impostori aparent carismatici.
„Șarlatanii nu au filtre profesionale. Șarlatanii au șarm. De aici probabil vine și termenul, pentru că au șarmul personal al vorbitului, al mirosului de `psiholog`, deși nu sunt confirmați oficial. Și mai ales comunică foarte mult online, pentru că a devenit un criteriu de validare profesională: dacă ești pe TikTok, apreciat cu multe like-uri și distribuit, ești important. Dacă nu, nu. Și atunci, sigur că șarlatanii prind teren” – Ciprian Necula, sociolog.
Iar problema e și mai mare. Românii par să creadă într-o sumedenie de lucruri care nu au o bază științifică solidă.
„Sunt nenumărați oameni care cred în horoscop, în numerologie, în sfârșitul lumii. Sunt oameni ușor de manipulat pentru că le lipsește gândirea critică. Aparatul de gândire critică se dezvoltă prin educație complexă, în școală și în societate – ceea ce, din păcate, școala noastră nu mai oferă. E o formă de naivitate. Lipsa gândirii critice, care nu e dezvoltată de sistemul educațional actual, te face vulnerabil” – Ciprian Necula, sociolog.
„Sub umbrela de `coaching` poți literalmente să faci aproape orice”
Octav Eugen Popa este lector în Etica și Filosofia Tehnologiei la Universitatea Tehnică din Delft (Țările de Jos) – una dintre cele mai prestigioase instituții academice din Europa, cunoscută pentru cercetarea interdisciplinară în etică, știință și inovație.
Este specializat în filosofia științei, teoria argumentării și studiile despre relația dintre tehnologie, valori morale și raționalitate publică. El studiază modul în care noile tehnologii influențează felul în care gândim, simțim și credem – și, invers, cum valorile noastre modelează progresul tehnologic.
Octav Eugen Popa analizează critic fenomenul pseudoștiinței, al teoriilor conspiraționiste și al „terapiilor” fără bază științifică, explicându-le publicului cu umor, logică și calm academic.
„Eu cred că ați fost destul de optimistă când ați spus `mii` (de falși psihoterapeuți – n.r.). Eu cred că ne învârtim în jurul zecilor de mii, dacă suntem pregătiți să definim domeniile de șarlatanie destul de larg. Dacă ne uităm doar la psihoterapie și psihologie, poate vorbim de câteva mii. Dar dacă ne uităm și la alte domenii – cu nume inventate, tot felul de cursuri, retreaturi și zone de tip `wellness` – senzația mea este că sunt cel puțin foarte multe mii”, a declarat acesta, pentru Antena3.ro.
„Există tot felul de trucuri legislative pentru a nu deveni subiectul unui control instituționalizat. Una este să spui: `nu sunt psiholog, eu fac terapie`. Dar atenție – nu psihoterapie, ci doar `terapie`. Sau `coaching`. Sub umbrela de `coaching` poți, literalmente, să faci aproape orice. De asta spun că situația este destul de îngrijorătoare” - Octav Eugen Popa, lector în Etica și Filosofia Tehnologiei la Universitatea Tehnică din Delft.
„O teorie idioată până la rizibil”
El explică și care este una dintre cele mai absurde pseudo-teorii răspândite online.
„Una dintre cele mai celebre este `Noua Medicină Germanică`. E o teorie care spune, pe scurt, că bolile nu există. Că sunt o conspirație a Big Pharma și că, de fapt, tot ceea ce numim noi `boală` este răspunsul corpului la un șoc emoțional. Când o descriu, îmi dau seama cât de absurd sună, dar sunt conferințe, retreaturi și `terapii` de grup bazate pe asta. Deși statutul de pseudoștiință al Noii Medici Germanice este hiper-cunoscut – există articole, procese, documentație publică – oamenii ăștia se bazează pe faptul că publicul lor nu dă un simplu search pe Google. Nu vorbim de mari manipulatori, ci de o prosteală pe față”, mai spune Octav Eugen Popa.
„E o teorie idioată până la rizibil. Conform acestei teorii, miliarde de oameni ar fi trebuit să aibă un șoc emoțional înainte de apariția COVID. Deci nu doar că presupun că publicul nu caută informații, ci și că nu se gândește la contraexemplele cele mai evidente” – Octav Eugen Popa, lector în Etica și Filosofia Tehnologiei la Universitatea Tehnică din Delft.
El explică și care sunt țintele preferate ale pseudoterapeuților.
„Acești oameni fac mai mulți bani decât mine și decât dumneavoastră. Ei se axează pe subgrupuri foarte vulnerabile – oameni bolnavi, oameni disperați, oameni care suferă de cancer sau au pierderi. În momentul în care ești vulnerabil, ești mai puțin critic. Contextul emoțional te face să nu mai pui întrebări, mai ales când cel care îți promite vindecarea are mii de urmăritori și vorbește cu siguranță”, a mai declarat acesta.
Ştiri video recomandate
