Antena 3 CNN Actualitate Social În Premieră. De mână cu Dumnezeu: Povestea incredibilă a unei vindecări

În Premieră. De mână cu Dumnezeu: Povestea incredibilă a unei vindecări

În Premieră. De mână cu Dumnezeu: Povestea incredibilă a unei vindecări
30 Apr 2019   •   15:44

Undeva departe, dincolo de granița noastră cu Ucraina și chiar  dincolo de teritoriul de odinioară al României Mari, trăiește cea mai misterioasă comunitate de români. Oameni care, până nu demult, habar nu aveau că există o țară cu acest nume, populată de semeni cu care ei sunt înrudiți.

Își spuneau volohi și locuiau în sate izolate, înțepenite parcă într-un veac, care pentru restul planetei a apus de mult. Istoria i-a uitat sau, mai degrabă, i-a pierdut din vedere, refuzând să le dea răspunsuri la întrebri importante pentru o comunitate: Cine sunt, de unde au venit, cum s-au stabilit aici? Așa că au trăit așa, în necunoaștere, generații la rând, convinși ca volohi pe lume erau doar ei, oamenii adunați în cele câteva sate din vestul Ucrainei. Și că limba lor era doar a lor, a volohilor. Până într-o zi, când unul dintre ei și-a cumpărat un radio, iar din el a izbucnit, spre uimirea tuturor, o voce care le vorbea pe înțeles. 

„Auzeau radioul și acolo spunea ''Radio București''. Și așa spuneau și ei, că-s de la Radio București”, spune Gabriela Pătraș.

Și atunci, au crezut că au găsit răspunsul: că țara mamă se numește Radio București.

Nici ei nu știau de noi, nici noi de ei. Până acum un deceniu, când au fost descoperiți, cam cum a descoperit Columb indigenii din America. 

De atunci, în satele de români-volohi au început să vină oameni care și-au făcut o misiune din a le arăta că nu sunt ai nimănui. Printre ei, un pastor din Cernăuți și soția lui din Oradea. Doar că, de la prima predică despre păcatul originar, s-au lovit de bariere lingvistice. 

Vorbeau o româna veche, plină de tot felul de regionalisme. 

John și Gabriela au cules cuvinte, au improvizat chiar un soi de dicționar, și încet-încet, în misterioasa comunitate a volohilor a început să se facă lumină.

Cand i-am întâlnit noi, în urmă cu cinci ani, volohii din Ucraina încă se mai obișnuiau cu gândul că se trag din români și că, la câteva sute de kilometri distanță, au niște rude care ar vrea să-i cunoască. Dar viața lor nu se schimbase cu mult față de vremurile în care erau singuri pe lume. Polul sărăciei din Ucraina fusese înfipt la ei și tot acolo era și la sosirea noastră. Nici nu avea cum să fie altfel, având în vedere că volohii au fost ca niște orfani ai Ucrainei. Autoritățile n-au vrut să știe de ei și s-au purtat ca atare. Poroscovo, localitatea cu cei mai mulți români-volohi, a ajuns, deci, să dețină recordul pe țară la natalitate, la numărul de căsătorii timpurii, la șomaj și analfabetism. Așa că, peste zi, adulții pleacă să muncească la negru, iar cei mici rămân acasă să-i crească pe cei și mai mici… care sunt mulți de tot și tare flămânzi.

La războiul pentru bomboane n-am zărit- o însă și pe Kamila. Aveam s-o cunoaștem mai târziu, în casa familiei ei, și am înțeles atunci de ce ulița satului nu putea fi locul ei de joacă. De ceva timp, trăia un coșmar: la trei ani își rupsese gâtul, care apoi se sudase așa, strâmb, pentru că mama n-avusese bani s-o ducă la spitalul din orașul vecin. Ca mulți alți români-volohi, familia ei supraviețuia de pe o lună pe alta, fie din alocația copiilor, fie din banii pe care îi împrumuta cu camăta și care o duceau, în spirală, tot mai jos, în bezna sărăciei. Atât de cruzi sunt cei câțiva care dețin "finanțele satului", încât până și datoria la magazinul din Poroscovo se restituie cu o dobândă lunară de treizeci la sută!

Așa cum te privea, cu capul aplecat spre stânga, Kamila ar fi putut părea o fetiță timidă, care se alintă. De fapt, era singura poziție pe care i-o permitea corpul. Trebuia să-și susțină capul cu umărul, altfel durerile ar fi fost îngrozitoare. Degeaba au dus-o pe la clinici John și Gabriela. Toți medicii i-au pus un diagnostic necruțător.

Marcată de povestea fetiței, și echipa noastră a apelat la specialiști cu renume din București, unii dintre ei cu experiența în străinătate. Răspunsul însă a fost identic. Fetița avea un os care îi secționa măduva spinării. N-are nicio șansă, prin urmare operația e inutilă. Kamila nu pricepea o iotă din discuțiile adulților, dar le citea mila în priviri și înțelegea că drumul ei va fi scurt. 

Kamila nu s-a stins. Nici după o jumătate de an, nici după doi. A continuat să se uite oblic la lume și la viață, de parcă avea o convingere doar a ei, secretă, că într-o zi lumea se va îndrepta. Și lumea s-a îndreptat. Într-o seară de toamnă, o tânără din Arad a văzut reportajul nostru. Și, fără să stea pe gânduri, a trecut la acțiune.

Un înger cu chip de om

Dumnezeu, însă, o auzise deja, de aceea și trimisese la ea pe cine trebuie. Căci, Nicoleta nu era o oarecare. Și nici nu plecase spre ținutul volohilor din întâmplare. Când a văzut reportajul “În premieră”, tânăra din Arad a înțeles că micuța Kamila și satul ei ar putea fi exact acea misiune pe care simțea că o are de îndeplinit. Dumnezeu, însă, o pregătise pentru ea, dându-i mai întâi o suferință grea și neașteptată.

„Am pierdut vederea, puterea din membre, doctorii mi-au spus că situația e foarte gravă și în scurt timp va fi ce e mai rău. Și am zis: Nu știu, Doamne pentru ce ai îngăduit asta. Dacă ai un plan cu viața mea, vreau un semn. Și am deschis Biblia și mi-au căzut ochii pe "Eu voi fi cu tine prin tot ce vei trece". În acel moment, mi-am revenit și am strigat: Mami, tati, văd! Au venit fugind și nu le venea să creadă… Toata lumea făcea probe cu mine, de aproape, de departe, să vadă dacă văd să citesc. Atunci. mi-am dat seama că viața mea trebuie să ia altă direcție, să aduc speranța, zambet. Povestea Kamilei a fost o continuare a poveștii mele, așa a venit, ca un răspuns la rugăciunea mea cât trăiesc pe pământ vreau să fac voia Ta, să aduc speranță, zâmbet, și atunci, Dumenezeu a îngăduit ca din nou să mă îmbolnăvesc, mi-au înțepenit picioarele…”, povestește Nicoleta Smârdan.

A doua parte a bolii a survenit la scurt timp după întâlnirea cu Kamila. Dar, atunci, Nicoleta n-a mai disperat ca întâia dată. Știa că această nouă suferință ascunde încă o etapă a planului divin. A început. Deci. să caute un medic pentru ea, cu gândul că același doctor ar putea s-o ajute, cumva, și în salvarea Kamilei. S-a așezat la calculator și a tastat câteva cuvinte cheie… 

„Cel mai bun neuro… Trebuia să dau neurolog, dar mi-a intrat pe Google: neurochirurg, Barzo Pal. El a apărut... și am zis să mergem. Zis și făcut. Situația mea era clară, mi-a dat câteva sfaturi medicale și l-am rugat să se uite și pe RMN-ul Kamilei. Mi-a zis, într-adevar, situația ei e foarte gravă, dar cred că se poate face ceva, va trebui să vorbească și cu un medic din Dubai, dr. Robert Veres, care îi e coleg la operațiile mai complicate, și voi da un răspuns complet. Eu m-am prins de acest fir de speranță”, mai spune Nicoleta.

Dar, timp de trei luni, chirurgul din Ungaria, nu i-a mai dat niciun semn. Indicațiile lui fuseseră bune, ea se simțea din ce în ce mai bine. Kamila, dimpotrivă. Disperată, Nicoleta a plecat in Israel, să se roage la Zidul Plângerii.

„Știu că Dumnezeu ascultă peste tot, dar am pus și eu un bilețel cu Kamila. M-a sunat peste o săptămână dr. Pal, s-a stabilit data operației”.

„A cerut o suma de zece mii de euro - mare, să zicem, pentru noi, dar mică în comparație cu Germania - chiar el ne-a spus: Știu că o operație ca asta costă între șaptezeci de mii și o sută de mii de euro, dar eu și colegul meu vom face operașia asta cu zece mii de euro. Și s-a uitat către noi așa zâmbitor... Cu alte cuvinte: Ce ziceți de suprpriza asta?”, a povestit Marin Ghiță, unchiul Nicoletei.

Nicoleta, unchiul ei, pastorul din Cernăuți și soția lui s-au pus deci pe adunat bani și au declanșat o campanie pe rețelele de socializare. Uimitor, în exact trei săptămâni, intervalul de timp pe care îl aveau la dispoziție până la operație, s-au strâns fix zece mii de euro. Au internat-o imediat pe Kamila în clinica din Szeged și așteptau intervenția, când o nouă veste proastă a căzut peste ei. Doctorul Pal descoperise că fetița suferea și de tuberculoză osoasă, afecțiune care îi fărâmițase oasele și care făcea operația și mai dificilă.

O nouă șansă

Așa arată Kamila astăzi, perfect normală.  ...Uitându-te la ea, nici nu-ți vine să crezi că e aceeași fetiță din reportajul difuzat de noi acum cinci ani. O mână divină a dat-o pe mâna unor doctori care, pe lângă jurământul lui Hippocrate, mai respectă strict și promisiunile zilnice de a nu-și transforma meseria în prilej de îmbogățire și, mai ales, să ajute OMUL, oricât de mic, de sărac sau de anonim ar fi el. 

Astăzi, toți cei care au stat la capul Kamilei vorbesc despre Barzo Pal și echipa lui, ca despre sfinții doctori fără de arginți la care se roagă cei în suferință. Sunt acele personaje despre care scripturile scriu ca n-au pretins niciodată plata în schimbul vindecării, pentru ca au crezut mereu că darul lor vine de la Dumnezeu. Doctorul din Szeged i-a lăsat pe toți fără grai după operație când, aflând povestea Kamilei, cine e, de unde vine și cum au găsit-o binefăcătorii ei, a decis să renunțe la onorariul său de chirurg. Mai mult, și-a convins întreaga echipă să facă la fel. 

Dupa operație, Kamila a început să cânte, să alerge, să se joace și, în sfârșit, să meargă la școală… Pentru prima dată în viața ei. Face totul cu pofta omului care a înviat și cu fericirea celui care l-a ținut de mână pe Dumnezeu. Doar că lupta ei nu s-a încheiat, nici cu boala nici cu sărăcia. Fetița trebuie să continue tratamentul pentru tuberculoză, să mearga des la control în Ungaria, să se îmbrace bine și să mănânce sănătos, ca să nu-și dezechilibreze sistemul imunitar. Viața ei încă mai depinde de bunavoința altora. 

Pentru Kamila, lumea toată s-a schimbat și a devenit mai bună.

Dintr-o dată, inimile oamenilor nu mai par atât de tocite de propriile necazuri. Iubirea lor a întors-o din morți. Cei care au contribuit la acest miracol, știu că Dumnezeu ar fi putut să o vindece și singur, într-o clipă. Dar El îi lasă pe oameni să se ajute între ei, ca să răspândească pe pământ dragostea.  

De altfel, în urmă cu câteva zile, Nicoleta ne-a anunțat că acum fetița s-a mutat la Arad și locuiește cu ea chiar în casa familiei sale. A fost recomandarea medicului din Ungaria. Altfel, în condițiile de la Poroscovo, viața copilului ar fi rămas în pericol. Așadar, daca vreți să o ajutați pe Kamila, puteți dona orice sumă în conturile deschise la ING BANK, 
pe numele: Nicoleta Simadan.

RON: RO81INGB0000999907245353

EUR: RO59INGB0000999907846664

USD: RO58INGB0000999907846682.

×
Parteneri
Calitatea aerului din România, afectată de praful saharian
x close