În ultimii ani, exodul românilor a rămas la cote ridicate. Datele OCDE arată că 268.000 de români au emigrat în 2022, cu 9% mai mult decât în 2021; principalele destinații au fost Germania, Spania și Italia. În același timp, banii trimiși acasă rămân importanți – remitențele au însemnat circa 2,5% din PIB în 2024, dar acești bani nu pot înlocui capitalul uman pierdut.
Efectul se vede în piața muncii. Rata de ocupare la 15–64 de ani era 63% în 2023, sub media OCDE de 70%, cu participare redusă la muncă în mai multe categorii. Pentru economie, asta înseamnă productivitate mai mică și presiune pe companii, care găsesc greu personal calificat.
Exodul are multe cauze, nu doar salariul. Cercetarea FES „Youth Study 2024” arată că 27% dintre tinerii români au locuit în afara țării cel puțin șase luni, un semn că migrația temporară sau circulară devine obișnuință. Iar condițiile de viață contează: Eurostat indică cea mai mare pondere de tineri care locuiesc în gospodării supraaglomerate în UE – 59,4% în România. Locuința precară, combinată cu slăbiciuni în transport, servicii și educație, toate acestea conduc la decizia de a pleca din țară.
Se vede și o altă realitate: cei mai mulți „imigranți” din România sunt, de fapt, români care se întorc. În 2023, România a avut cea mai mare pondere de imigranți naționali în totalul imigrației (67,1%). Asta spune că legătura cu țara există; problema e cum o transformăm în reveniri stabile, nu doar episoade scurte.
Aici intră în scenă „Proiect de țară – România 2050”, competiția lansată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Inițiativa cheamă tineri și specialiști să propună planuri strategice pentru 2050, cu obiective măsurabile și pași clari de implementare. Două proiecte vor primi câte 100.000 de lei, iar ideile câștigătoare vor fi publicate ca referințe pentru dezbatere și politici. Miza nu este un document frumos de pus în sertar, ci o listă de opțiuni comparabile: cum legăm educația de nevoile locale de angajare, ce stimulente reale pot ține tinerii acasă, cum sprijinim reîntoarcerea diasporei, ce facem cu locuirea și mobilitatea în orașele unde se concentrează joburile.
România are talent – o vedem în loturile olimpice, în echipele de robotică, în start-up-uri – dar are și o fisură de coerență între școală, economie și calitatea vieții. Fără un orizont comun, fiecare județ „se descurcă” cum poate, iar deciziile mari rămân reactive. Un plan credibil până în 2050, născut din competiție de idei și verificat public, poate schimba metoda: mai puține improvizații, mai multă predictibilitate pentru familii, universități și companii.
Exodul nu se oprește cu o măsură sau cu un slogan. Dar poate fi încetinit dacă punem pe masă direcții clare și resurse, iar „Proiect de țară – România 2050” este un pas în această direcție: o invitație de a trece de la probleme bine cunoscute la soluții scrise, costate și urmărite în timp.
Ştiri video recomandate
