Afară este cald. Iar când plouă, plouă. Peisajele de vară ale Bucureștiului încep să arate, de mai bine de un deceniu, ca într-o distopie climatică: perioade tot mai dese de caniculă, cu temperaturi mereu record, de peste 40 de grade, urmate de vijelii și ploi tot mai violente. Furtuna care a lovit Capitala zilele trecute - descrisă drept „unul dintre cele mai extreme fenomene din ultimii 30 de ani” - este doar imaginea noii realități căreia va trebui să-i facem față de acum încolo.
În acest moment, Bucureștiul (la fel ca toate aglomerările mari urbane ale României) e complet depășit, cu o infrastructură și rețea de canalizare care, pur și simplu, n-au fost proiectate pentru intensitatea actualelor fenomene meteo.
Experții consultați de antena3.ro au avertizat că Bucureștiul are nevoie de un plan de urbanism special dedicat pentru noile schimbări climatice. Vestea bună e că el există deja prin sertarele administrației locale. Vestea rea e că poate fi implementat abia în 15-20 de ani. Iar trenul încălzirii globale a plecat de mult din stație.
Vijelia extremă care a lovit Capitala zilele trecute a fost, practic, ceea ce numim „o furtună perfectă”. Ea a avut parte, simultan, exact de ingredientele critice pe care, din păcate, marile orașe ale României (în frunte cu Bucureștiul) le au din plin în lunile de vară: betoane, praf și căldură.
„Am avut, timp de circa o săptămână, temperaturi foarte mari, neobișnuit de mari, pentru sfârșitul lunii iunie. Iar asta a venit după o lună iunie ploioasă. Până la acest eveniment extrem, noi am acumulat precipitații. Într-o lună iunie normală, am fi avut umiditate destul de mare, dar nu temperaturi atât de ridicate. Asta înseamnă că am avut suficient de multă umiditate, acumulată deasupra teritoriului României”, a spus dr. Sorin Cheval, climatolog, Administrația Națională de Meteorologie (ANM).
A fost, în primul rând valul de căldură venit dinspre Vestul Europei, un „eveniment” direct legat de schimbările climatice. Până acum, în mod obișnuit România era „lovită” de valuri de căldură din Africa sau zona Peninsulei Arabe.
Valul de căldură a dus la apariția de coduri roșii de caniculă la finalul lunii iunie - în condițiile în care „normalul” până acum era ca astfel de coduri să apară în iulie-august. Căldura mare + perioadă de ploi (cum am avut în iunie) = love.
Efecte ale ultimei furtuni din București. Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Temperatura ridicată a „urcat” apa din atmosferă până la nivelurile de condensare și a produs „nori cu conținut mare de apă”.
În București, betoanele și asfaltul nu au făcut decât să crească temperatura și să accelereze această reacție.
„În al doilea rând, ca să se producă precipitații, ai nevoie de nuclee de condensare. Asta înseamnă particule foarte fine, care sunt în atmosferă, fie particule de praf, fie de gheață sau de apă în diferite stări de agregarea. Astea declanșează precipitațiile”, a spus Sorin Cheval.
„A fost ca și cum pui un cub de gheață într-o tigaie încinsă cu ulei. Tigaia este orașul”
Canicula de 40 de grade, praful, betoanele și umiditatea din aer au adus ploaia și haosul care i-a urmat. Astfel, în doar 10 ore, în București a plouat cât într-o lună întreagă. La un moment dat, canalizarea Capitalei a avut de preluat un debit echivalent cu cel al râului Olt.
Practic, în București au curs, preț de câteva ore, două râuri: Dâmbovița și Oltul. Iată un scenariu demn de o veritabilă Apocalipsă Climatică.
Iar Bucureștiul, în acest scenariu, s-a predat.
„Dezvoltarea urbană a orașelor merge acum în această direcție a găsirii de soluții pentru schimbările climatice. Noi trebuie să înțelegem că trebuie să gândim orașele, în funcție de viitorul lor și că, indiferent ce facem, temperatura va crește cu 1-2 grade în următorii ani și atunci noi trebuie să ne adaptăm. Iar adaptarea înseamnă planificare urbană conformă și folosirea mai multor spații verzi”, a declarat, pentru antena3.ro, Grațian Mihăilescu, fondator UrbanizeHub și expert în dezvoltare urbană sustenabilă.
În opinia lui Mihăilescu, betonul este suspectul de serviciu, responsabil pentru cea mai recentă furtună de cod roșu din Capitală.
„Căldura a fost stocată în asfalt și beton. Lipsa de spații verzi și lipsa de acoperișuri verzi au stimulat această captare a căldurii timp de 2-3 zile și ulterior a venit un val de aer rece. Cum a explicat cineva: a fost ca și cum pui un cub de gheață într-o tigaie încinsă cu ulei. Tigaia este orașul”, a exemplificat Grațian Mihăilescu, Mission Board Member al 100 Climate Neutral and Smart Cities din cadrul Comisiei Europene.
București, complet nepregătit în fața Apocalipsei Meteo. 75% din Capitală e „impermeabilă”, dublu față de cât ar trebui
Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, a arătat, la Antena 3 CNN, că Bucureștiul a ajuns, în acest moment la un nivel de 75% „impermeabilitate”, din cauza neaplicării metodelor și tehnicilor de construcție care să permită permeabilitatea apei.
„Ca să ne gândim la confortul nostru și la cum trebuie să trăim în orașe, ar trebui ca tot ce e legat de dezvoltare să aibă în vedere aceste lucruri: spații verzi și vegetație”, a spus Grațian Mihăilescu.
La acest capitol, Bucureștiul ia, cu indulgență, nota 4. Conform unui studiu european, Capitala României a fost cotată cu 3,9 puncte, dintr-un maxim de 10, la capitolul „Cool city”.
CoolCity, o platformă online dedicată ajustării și adaptării politicilor municipale la schimbările climatice, a publicat recent un index care calculează „reziliența” orașelor europene în fața fenomenului încălzirii globale.
Cercetarea a clasificat astfel peste 11.000 de localități din UE, în baza a cinci indicatori climatici: permeabilitatea solului, starea vegetației, biodiversitatea, calitatea apei și nivelul temperaturii.
Datele despre principalii indicatori climatici ai Bucureștiului, conform indexului CoolCity. Captură foto: Coolcity.eu
Bucureștiul a primit 5,1 la „permeabilitatea solului”, 3,1 la „vegetație”, 3,7 la „biodiversitate”, 3,8 la „calitatea apei”, 3,9 la „indicele de temperatură”. Total general: nota 3,9.
„Pică atâta apă din cer și nu știm ce să facem cu ea”. Exemplul oferit de Copenhaga
„În mod normal, Bucureștiul ar trebui să fie undeva la 30-35% pe partea de permeabilitate a solului. Ăsta ar fi targetul. Dar că genul acesta de proiecte, care fac un oraș să fie mai permeabil, ar însemna proiecte pe o etapizare de 15-20 de ani. Sunt proiecte mari, nu le poți face peste noapte, sunt grele”, a spus Grațian Mihăilescu. Acesta a arătat că Bucureștiul are deja două documente strategice semnate pe partea de neutralitate climatică și că ambele strategii prevăd construirea de „bazine de retenție”.
Mihăilescu a dat ca exemplu orașul Copenhaga, care are un plan de management dedicat adaptării la schimbările climatice, „pe 300 de proiecte pe 20 de ani, cu un buget de 1,5 miliarde de euro”.
Orașul e prevăzut cu piețe urbane proiectate astfel încât să funcționeze și ca „bazine de retenție” în caz de ploi torențiale.0
„Există parcuri care sunt gândite, din felul de proiectare, să atragă apa, iar apoi acea apă e refolosită: apar minilacuri urbane, atunci când plouă excesiv”, a spus Grațian Mihăilescu, în opinia căruia e nevoie de 10-15 ani pentru proiectarea și construirea unor astfel de bazine de retenție.
Imagine a unui cartier din Copenhaga, cu grădini între blocuri, panouri solare și canale pentru scurgerea apei. Foto: Getty Images
Urbanizare, betoane, căldură și mai mare. „Cam spre normalitatea asta ne îndreptăm”
În România există încă din 2016 propuneri de sistematizare și planificare urbană pentru retenția apei de la ploi și refolosirea acesteia, pe modelul economiei circulare.
„Administrațiile noastre locale nu sunt deschise la genul acesta de abordare. Nu se gândește nimeni că ea aduce plus valoare, pe termen lungă. Nu știe nimeni ce să facă cu apa asta care vine de la ploi. Nu există viziune, nu există strategice. Pică apă din cer și nu știm ce să facem cu ea”.
În lipsa unui master plan întins pe decenii, soluția pe termen scurt este: mai mult pământ, mai puține betoane.
„Urbanizarea, în ansamblu, amplifică încălzirea de fond. Noi avem acum o încălzire generală, globală, cu care nu avem ce face: ea este globală, ea se întâmplă și la oraș, și în zonele urbane, și în cele rurale, și în păduri, peste tot”, a spus climatologul Sorin Cheval.
Cam spre normalitatea asta ne îndreptăm
În plus, climatologul precizează că, pe lângă faptul că încălzirea globală e deja prezentă, „peste asta se suprapune exact ce zice și Grațian Mihăilescu: noi, în loc să oprim prin zone verzi, zone umede, lacuri, combinația asta (beton + căldură), noi o amplificăm, prin construire de și mai multe betoane și îndepărtăm cât putem de mult spațiile verzi”.
E un paradox aici: dezvoltatorii imobiliari pun presiune pe construirea de și mai multe clădiri, adică „betoane” și „asfalt”, în contradicție cu „barierele verzi” atât de necesare în următorii ani și al căror rol e chiar sporirea confortului urban.
„Permeabilitatea unui oraș ține de cum sunt gândite spațiile publice, să nu avem prea multe beton și asfalt, să avem mai multe bazine de colectare a apei, să fie mai mult pământ, să existe scurgeri care canalizează apa spre un lac urban, care la rândul său, poate iriga plantele dintr-un parc aflat în apropiere. Gândește-te ce puteam face cu atât apă, în astea două zile dacă era colectată inteligent, dusă într-un anumit loc”, a spus Grațian Mihăilescu
De aici, arată expertul în sistematizare urbană, vine și ideea de „oraș burete”: un oraș care nu luptă împotriva apei, ci o folosește inteligent. Care o absoarbe, o filtrează, o stochează și o eliberează treptat. Un oraș în care ploaia nu mai este o problemă, ci o resursă.
„Ne-au înnebunit cu atâta beton și asfalt: Gândește, frate niște spații verzi - scad instant temperatura și ajută și la partea asta de permeabilitate. Cu cât faci mai multe zone din astea de infiltratii, cu atât nu mai pui presiune pe sistemul de canalizare”.
Ştiri video recomandate
