Pictorul dorohoian Daniel Relenschi a dat o veste cumplită. El a postat pe Facebook un mesaj impresionant. ”Scriu astazi, pentru ca daca scriam ieri ar fi putut parea pacaleala, din pacate am o veste trista si tin s-o impart cu prietenii mei inainte de afla din presa. Am cancer de piele malign. Voi face curand o campanie de strangere de fonduri pentru ca nu mai fac fata cheltuielilor cu tratamentele, indicat fiind sa ma tratez in afara tarii. Multumesc celor care imi ofera sprijinul fie el moral sau financiar. Sper ca nu v-am intristat, eu incerc sa ma pastrez pozitiv in ciuda problemelor, care zic eu ca o sa aiba o finalitate pozitiva”, a scris Daniel Relenschi. Acesta a expus inclusiv în Senatul României, fiind unul dintre pionerii picturilor 3D.
Cum se descrie Daniel pe pagina sa de Facebook:
„M-am nascut in Dorohoi,judetul Botosani,intr-o familie de artisti: tata Constantin-vocal intr-o trupa folk,mama Doina-pictor.
De mic o urmaream pe mama cum picta. Lucra la fabrica de portelan din Dorohoi ca pictor-creator (pana atunci a adunat in palmares nenumarate premii la concursuri nationale de pictura),dar avea si proiecte individuale pe care le lucra acasa;asa am aflat eu ce-mi place sa fac,inca de la varsta de la 3 ani,cand am facut un desen dupa o icoana a bunicii Adela,mama mamei.
In mare parte copilaria mi-am petrecut-o cu bunicii la tara,in armonie cu natura.Din acea perioada am ramas cu cateva lucrari pe care si acum le.Venise si vremea scolii dar vacantele tot cu ei mi le petreceam.
Apoi a venit pentru noi o perioada mai dificila,tata a decedat cand aveam 9 ani,mama atunci a renuntat la pictura,dar eu am continuat sa desenez datorita orelor de desen din scoala, dar si a colegilor care ma solicitau zi de zi, unii pentru a lua note bune imi cereau sa le fac planse pentru a le dona scolii in diverse discipline.
La liceu am luat prima mea diploma cu ''premiul special pentru pictura'' la un concurs local organizat cu ocazia zilelor Mihai Eminescu,participand cu un portret ce-l reprezenta pe poet.
Am absolvit la Liceul Textil,clasa de design vestimentar,de aici si inclinatia catre moda,iar studiile universitare sunt de jurnalism,aparent in totala discordanta cu pictura.
Lucram inca din timpul liceului cu un salon mic unde vindeam schitele-crochiuri cu 5 lei bucata,apoi m-am angajat ca designer de manufactura la Casa Giulia Botosani,unde am deprins tehnicile ''ModaFlora''.De aici am plecat in Iasi la Irina Schrotter,dar in locul meu a venit mama,pentru care lucrurile incepeau sa se indrepte,lucrand astfel intr-un mediu propice unei firi sensibile si creative.
La Irina Schrotter am lucrat pentru serie ca designer de manufacturi cateva luni,dar am relizat ca de fapt imi doream altceva,asa ca am ramas colaboratori dar m-am angajat cu acelasi job la Nanette-Casa Coutoure in Iasi.
Din motive de sanatate a trebuit sa ma intorc in Botosani,unde am reinceput colaborarea cu Casa Giulia,in acelasi timp am readus in prim plan o colaborare mai veche,cu fabrica Shock Suceava,unde am ajuns sa ma angajez ca designer principal. Au venit si alte colaborari ca designer cu nume ca Adriana Agostini, Ersa Atelier, Liza Panait, dar poate cea mai insemnata e cea cu doamna Doina Levintza. In 2008 toamna am renuntat la colaborarea cu Shock in favoarea picturii,datorita careia am reusit sa realizez un proiect important ''Botosanii de altadata'',expozitie care mi-a adus multe satisfactii.De atunci,principala mea activitate este pictura.
Comenzile pentru pictura au venit din moment ce am promovat arta mea; In Suceava, la demisolul fostei Case a Casatoriilor se afla Da Vinci Ristorante unde exista o expozitie permanenta cu reproduceri dupa lucrarile maestrului, de aici a venit o comanda intr-un castel in Germania, la Neuburg an der Kammel, unde am facut doua lucrari de mari dimensiuni, lucrari mai pot fi vazute in Botosani, Timisoara si Bucuresti unde cele mai multe lucrari se afla in cadrul unor colectii particulare, dar si in galerii de arta.
In ultimul timp s-au intamplat multe lucruri bune. Unul din ele ar fi ca, realizand o lucrare 3D pe asfalt am devenit primul pictor 3D din Romania, de asemenea, realizand o pictura 3D cu tehnica obligativitatea unui punct de perceptie, am aflat ca este prima realizata in aceasta tehnica. Am continuat sa lucrez pe diverse planuri, incercand sa promovez cat mai intens arta mea, pentru ca altfel nu ar avea sens efortul, e important ca ea sa ajunga la cei carora le-o dedic, oamenilor.”
