S-a plimbat prin toate ţările lumii. Mai puţin în China, "am refuzat să mă duc, le povestesc acum băieţilor, pentru că eram foarte tare anticomunist”. Cel mai bine primit a fost în Israel, datorită celui de-al doilea prenume, crede el, însă lui cel mai mult i-a plăcut în America. Se simţea liber, mergea oriunde fără să-l întrebe nimeni nimic.
După ce s-a întors în ţară, prin decembrie 2001, a fost chemat să dea răspunsuri celor de la DNA. "Mai întrebaţi-mă”, mă îmbie el. "Nu mai am ce”. "Păi, n-am cu cine să vorbesc aici”, recunoaşte, sincer, fostul ministru. "Aţi venit dumneavoastră acuma să vorbesc şi nu vreţi să vorbesc...”.
Stăm la poveşti de două ore în vorbitorul de la Penitenciarul Gherla. O sală mare, cu pereţii îmbrăcaţi în faianţă şi plină de mese rotunde şi roşi, prevăzute cu plăci de lemn prinse sub tăblia de plastic.
Citeşte reportajul integral pe jurnalul.ro
