„Americanii au fost cât se poate de corecți”. Cum a permis România folosirea bazei Kogălniceanu în 2003 pentru războiul din Irak

România se află din nou într-o situație strategică similară celei din 2003, după ce Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a aprobat desfășurarea temporară pe teritoriul României a unor echipamente și capabilități militare americane, inclusiv avioane de realimentare și sisteme de monitorizare, pentru sprijinirea operațiunilor legate de războiul din Iran. 

Decizia, validată ulterior și de Parlament, readuce în discuție precedentul din timpul războiului din Irak, când Statele Unite au folosit baza de la Mihail Kogălniceanu pentru operațiuni logistice.

Fostul ministru al Apărării Ioan Mircea Pașcu, unul dintre artizanii aderării României la NATO, a declarat, la Antena 3 CNN,  că situația actuală seamănă mult cu cea de atunci și explică modul în care România a ajuns să permită folosirea bazei de către americani.

În 2003, solicitarea a venit după ce Turcia a refuzat să permită utilizarea bazelor sale pentru desfășurarea forțelor americane. Statele Unite foloseau deja baza de la Mihail Kogălniceanu pentru operațiuni logistice legate de Afganistan, însă situația din Irak a determinat Washingtonul să caute alternative pentru deplasarea trupelor.

„Era în contextul în care Statele Unite foloseau deja baza de la Mihail Kogălniceanu pentru forțele lor din Irak și din Afganistan. Și când a apărut chestiunea cu Irakul, intervenția în Irak, turcii au refuzat să permită americanilor să utilizeze bazele de pe teritoriul lor, pentru că era vorba de debarcarea unor forțe americane terestre în Irakul de Nord, în zona locuită de kurzi”, a explicat Ioan Mircea Pașcu.

Fostul ministru a relatat că solicitarea oficială a venit prin intermediul ambasadorului american la București de la acea vreme.

„Ei au refuzat acest lucru și atunci am primit un telefon de la ambasadorul Michael Guest, care m-a întrebat dacă avem vreo opreliște constituțională de a permite Statelor Unite să își trimită forțele terestre de aici, din România, de pe baza Kogălniceanu”, își amintește Pașcu.

După consultări cu președintele de atunci, Ion Iliescu, și cu premierul Adrian Năstase, autoritățile române au transmis că nu există obiecții privind utilizarea bazei.

„Eu am spus că, în principiu, nu știu să existe o asemenea obiecție, dar am verificat. Am vorbit și cu domnul președinte Iliescu și cu domnul prim-ministru Adrian Năstase și, când ne-am lămurit că nu există o asemenea chestiune, am spus că nu, nu avem nicio opreliște”, a adăugat fostul ministru.

Pașcu mai consideră că decizia a fost importantă atât din punct de vedere logistic pentru Statele Unite, cât și din perspectiva relației strategice dintre România și aliații săi occidentali, mai ales că, la acea vreme, țara se afla în plin proces de integrare în NATO.

„A fost important la vremea respectivă, pentru că însemna că, logistic vorbind, aveau nevoie de această posibilitate. Dincolo de asta, a fost și asocierea noastră. Să nu uităm că nu eram membri deplini; abia intrasem în NATO și atunci se punea problema intervenției în Irak. Abia fusesem invitați și, într-un fel sau altul, eram pe drum spre integrarea în NATO”, a explicat Pașcu.

El a subliniat că Washingtonul a procedat corect, solicitând acordul autorităților române, deși baza era deja folosită pentru operațiuni militare.

„Vreau să accentuez faptul că americanii au fost cât se poate de corecți. Puteau să plece de acolo fără să ne informeze. Nu cred că ar fi făcut-o, poate că administrația aceea nu ar fi făcut-o. Alții... nu discut. Dar chestiunea a contat foarte mult”, a mai spus Ioan Mircea Pașcu.