Momentul în care o parapantistă este lovită în zbor de un avion de mici dimensiuni. A scăpat ca prin minune cu viață
Publicat acum 1 ora si 18 minute
Puțini arhitecți în activitate pot spune, cu mâna pe inimă, că au influențat caracterul unui întreg cartier, darămite al unui oraș sau al unei țări. Totuși, pe un continent cu aproximativ 40% mai mare decât Europa, un singur om - Hugh Broughton, în vârstă de 61 de ani - a ajuns să aibă o influență neobișnuit de mare asupra arhitecturii întregii regiuni, scrie CNN.
Pe continent există peste 70 de stații de cercetare permanente, iar firma lui Broughton a lucrat la mai multe dintre ele decât oricine altcineva. A proiectat baze pentru Marea Britanie și Spania și a colaborat cu alte state precum Australia, Noua Zeelandă, India sau Brazilia. Stilul său, cu forme rotunjite și aspect „spațial”, a devenit unul dintre reperele arhitecturii polare.
„Am putea spune că suntem printre cei mai activi arhitecți de pe continent”, spune el, cu modestie, din biroul său din Londra.
› Vezi galeria foto ‹
Construcții făcute pentru condiții extreme
Specializarea lui a apărut întâmplător, după ce a participat la un concurs pentru o stație de cercetare în 2004. Proiectul său a devenit Halley VI, una dintre cele mai cunoscute baze din Antarctica.
Stația este formată din module ridicate pe „sănii” hidraulice care se adaptează mișcării gheții și poate fi chiar mutată dacă este nevoie - lucru care s-a întâmplat în 2017, când baza a fost relocată din cauza unei crăpături uriașe în gheață.
Arhitectură în izolare totală
De atunci, Broughton a devenit unul dintre principalii arhitecți de baze polare și a lucrat inclusiv la proiecte în locuri izolate precum insula Tristan da Cunha.
Cel mai recent proiect este Discovery Building, o clădire de 48.000 mp la stația britanică Rothera, care include laboratoare, spații medicale și zone pentru echipele de cercetare.
Deși proiectul este tehnic complex, el spune că cea mai importantă parte este confortul oamenilor care pot sta izolați chiar și doi ani.
Viața în Antarctica și regulile construcțiilor
În trecut, stațiile erau gândite mai mult tehnic decât pentru oameni. Astăzi, arhitecții iau în calcul lumina, culorile, spațiile comune și chiar mirosurile materialelor pentru a reduce efectele izolării.
În același timp, construcțiile trebuie să reziste la condiții extreme: vânturi puternice, zăpadă acumulată și animale precum elefanții de mare, care pot deteriora clădirile.
Ferestrele sunt o provocare majoră: aduc lumină, dar pierd căldură. De aceea se folosesc soluții speciale, inclusiv materiale inspirate din tehnologia spațială, pentru a menține echilibrul între lumină și eficiență energetică.
Deși pare un spațiu liber, Antarctica este strict reglementată prin Tratatul Antarctic și prin regulile statelor care finanțează stațiile.
„Nu e deloc un teren liber cum cred mulți”, spune Broughton.
În plus, proiectele trebuie să țină cont și de protecția faunei și de condițiile naturale, de la păsări și pinguini până la deplasarea gheții.
„Ambasade pe gheață”
În ultimii ani, Antarctica a devenit și un spațiu cu miză geopolitică, nu doar științifică. Unele state își extind prezența, iar stațiile sunt tot mai des văzute ca simboluri ale influenței.
„Uneori le numim ambasade pe gheață”, spune arhitectul.
Deși populația rămâne mică - câteva mii de oameni vara și mult mai puțini iarna - Broughton crede că Antarctica va deveni tot mai importantă în viitor, iar arhitectura de acolo deja începe să contureze un limbaj propriu.