Forțele Aeriene ale SUA cheltuiesc 45,3 milioane de dolari pentru un simulator de zbor de ultimă generație destinat aeronavei Boeing 747-8i, care va fi instalat la baza aeriană Andrews din Maryland. Simulatorul va fi folosit pentru pregătirea piloților care vor opera avionul 747-8 donat de Qatar, dar și a echipajelor viitoarelor două aeronave prezidențiale VC-25B, construite pe aceeași platformă și destinate să înlocuiască actualele Air Force One.
Decizia spune la fel de multe despre complexitatea avionului, cât spune despre nivelul de pregătire necesar pentru operarea „Bridge Air Force One” și despre planurile Forțelor Aeriene pentru următoarea generație de aeronave prezidențiale, potrivit luxurylaunches.com.
Necesitatea unui simulator dedicat poate părea surprinzătoare, având în vedere că Forțele Aeriene operează deja aeronave 747, însă actualele VC-25A sunt bazate pe modelul mult mai vechi 747-200B și aparțin unei epoci complet diferite a aviației. 747-8i poate păstra silueta familiară și o mare parte din caracteristicile de bază ale emblematicului avion jumbo, însă cabina de pilotaj, sistemele, motoarele și procedurile de operare au evoluat considerabil.
Pentru echipajele care urmează să opereze aceste aeronave, familiaritatea cu o generație de 747 nu se traduce automat în calificarea pentru o altă generație.
Baza comună Andrews din Maryland găzduiește flota de transport aerian prezidențial și aeronavele familiare, vopsite în albastru și alb, care operează ca Air Force One. Tot aici va fi instalat noul simulator de zbor complet al Forțelor Aeriene pentru 747-8I, în valoare de 45 de milioane de dolari.
În baza unui nou contract cu preț fix, CAE USA va achiziționa și instala la baza comună Andrews din Maryland un simulator de zbor complet pentru 747-8i, certificat la nivelul D de Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA), împreună cu un pachet inițial de asistență logistică, potrivit Investing.com.
Simulatorul va avea un rol esențial în pregătirea piloților nu doar pentru aeronava 747 donată de Qatar, ci și pentru cele două viitoare aeronave VC-25B, construite pe aceeași platformă 747-8i. Apariția acestuia le va oferi Forțelor Aeriene un mediu de antrenament dedicat chiar la baza flotei prezidențiale, permițând echipajelor să-și dezvolte și să-și mențină competențele fără a retrage în mod repetat aeronavele operaționale din misiunile lor solicitante.
Cele două aeronave VC-25A care operează ca Air Force One au intrat în serviciu în 1990. Având acum peste 35 de ani, Boeing 747-200B, puternic modificate, rămân operaționale, în timp ce înlocuitoarele lor bazate pe 747-8, întârziate ani la rând, sunt pregătite pentru 2028.
De ce un 747 familiar are în continuare nevoie de un simulator
Diferența devine mai clară atunci când aeronavele sunt analizate una lângă alta, nu doar prin prisma denumirii comune. VC-25A își are originile în designul clasic 747-200B din anii 1970, în timp ce 747-8i este o dezvoltare mult mai nouă a modelului 747-400, care a intrat în serviciul de transport pasageri în 2012. Aeronava mai nouă are o cabină de pilotaj modernizată, motoare diferite, sisteme actualizate de management al zborului și navigație, comenzi de zbor revizuite și o serie de sisteme electronice pe care piloții trebuie să învețe să le utilizeze corespunzător.
Piloții Air Force One sunt selectați dintre aviatorii cu cea mai mare experiență și supuși unor verificări stricte. Chiar și aceste echipaje de elită au nevoie de antrenament în simulator pentru a stăpâni cabina modernă a 747-8I și pentru a exersa situații de urgență prea periculoase pentru a fi provocate în timpul zborului.
Boeing a păstrat în mod deliberat o mare parte din caracteristicile familiare de manevrare ale modelului 747, însă acest lucru nu face ca trecerea de la VC-25A să fie la fel de simplă precum urcarea la bordul unei alte versiuni a aceleiași aeronave. Prin urmare, Forțele Aeriene au nevoie de un program de pregătire dedicat pentru echipajele care fac tranziția către 747-8i.
Un simulator este deosebit de valoros deoarece cele mai importante situații de urgență sunt tocmai cele care nu pot fi recreate în siguranță la bordul unei aeronave reale.
Piloții pot exersa defectarea motoarelor, întreruperea decolărilor, defecțiuni ale sistemelor, condiții meteorologice severe, apropieri instabile și alte situații dificile, rămânând în siguranță la sol. Instructorii pot introduce o problemă exact în momentul potrivit, pot întrerupe scenariul, pot reseta aeronava și pot relua exercițiul până când echipajul stăpânește modul de reacție.
Un asemenea nivel de repetare este dificil de obținut cu o aeronavă reală, deoarece fiecare zbor de antrenament consumă combustibil, resurse de mentenanță și ore de zbor valoroase. În același timp, flota reală poate rămâne disponibilă pentru misiunile sale operaționale, în loc să fie retrasă în mod repetat pentru antrenamente intensive.
Forțele Aeriene au folosit deja resurse comerciale pentru a acoperi deficitul de pregătire pe 747-8i, inclusiv un avion cargo Atlas Air 747-8 pentru pregătirea inițială.
Noul simulator reprezintă trecerea către o capacitate permanentă, proprie, la baza comună Andrews, reducând dependența de aeronave civile și de programările simulatoarelor comerciale. Acesta nu va sprijini doar calificarea inițială, ci și antrenamentele periodice pentru menținerea competențelor de care piloții au nevoie pe parcursul carierei. Astfel, sistemul devine o componentă importantă a infrastructurii care susține aeronava 747 donată de Qatar și viitoarele VC-25B, și nu doar o achiziție punctuală destinată pregătirii.
Aeronava 747-8 donată de Qatar a fost ținută la sol la baza comună Andrews după ce unul dintre toboganele sale de evacuare de urgență s-a declanșat în mod neașteptat pe platformă, obligând echipele de la sol să verifice aeronava înainte ca deplasarea prezidențială să poată continua.
Un incident relativ minor care a demonstrat totuși cât de repede un sistem al unei aeronave poate deveni o problemă operațională atunci când este activat neintenționat.
Episodul nu a fost, evident, genul de situație de urgență pe care noul simulator este achiziționat pentru a o reproduce, însă a oferit un memento oportun că operarea unei aeronave moderne de mari dimensiuni implică un număr uriaș de sisteme și proceduri. Pentru echipajele responsabile de o aeronavă cu o misiune deosebit de solicitantă, modul în care funcționează aceste sisteme nu este ceva ce poate fi lăsat doar în seama experienței.