Protestele masive din Iran nu au fost provocate de furia crescândă a cetățenilor sau din dorința reprimată a tinerilor de a avea libertate: elementul declanșator l-a reprezentat, de fapt, colapsul unei bănci iraniene obscure, informează Wall Street Journal (WSJ).
Este vorba despre Ayandeh Bank, o bancă administrată de persoane din clientela politică a regimului de Teheran, care a intrat în faliment la finele anului trecut, după ce acumulase pierderi de aproape 5 miliarde de dolari, ca urmare a unor credite neperformante.
Guvernul iranian a încercat să salveze Ayandeh Bank prin absorbția acesteia în cadrul unui proces de fuziune cu o bancă de stat și a recurs, în plus, la tipărirea unor sume uriașe de bani, doar pentru acoperirea pierderilor acumulate.
Măsurile nu au ajutat însă deloc bancă.
Astfel, falimentul Ayandeh Bank s-a transformat în catalizatorul dezintegrării și prăbușirii economiei iraniene care a dus, în cele din urmă, la amplele mișcări de protest care continuă neîntrerupt de la sfârșitul lunii decembrie 2025 și până în prezent.
Proteste care, arată analiza WSJ, s-au transformat în cea mai mare amenințare la adresa actualului regim de la Teheran din ultimii 50 de ani, de la înființarea Republicii Islamice Iran.
Prăbușirea băncii Ayandeh a evidențiat fragilitatea sistemului financiar iranian, supus de mai mulți ani sancțiunilor internaționale. Tipărirea neacoperită de bani a dus la creșterea inflației, iar guvernul iranian a devenit, în timp, tot mai insolvent și lipsit de lichidități.
Conform WSJ, alte cinci bănci iraniene se află într-o situație similar de precară.
„Aceasta (banca Ayandeh) era o bancă bine conectată și coruptă, ceea ce a arătat că sistemul bancar (iranian) în sine reprezenta o sursă de îmbogățire pentru cei bine conectați”, a declarat Adnan Mazarei, fost director adjunct a Departamentului pentru Orientul Mijlociu și Asia Centrală din cadrul FMI.
Banca a fost înființată în 2013 de Ali Ansari, un om de afaceri iranian care provine dintr-una din cele mai bogate familii iraniene. Ansari este un apropiat și bun prieten al fostului președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad și a ajutat, de asemenea, la finanțarea Gărzilor Revoluționare din Iran, implicate inclusiv în reprimarea sângeroasă a protestatarilor.
Criza economică a lovit Ayandeh Bank în cel mai rău moment posibil: războiul de 12 zile cu Israelul, din vara anului 2025, care a demonstrat lumii că Teheranul nu e capabil să protejeze țara de atacuri aeriene.
Rialul, moneda Iranului, s-a depreciat masiv. Regimul a ajuns, practic, într-o fundătură, lipsit de orice fel de instrumente financiare pentru a face față crizei economice care a urmat.
Banca Ayandeh oferea cele mai ridicate rate ale dobânzii din sistemul bancar iranian și, concomitent, se împrumuta masiv de la banca centrală, care a tipărit bani pentru a menține banca pe linia de plutire, potrivit economiștilor.
Ayandeh acumulase un volum ridicat de credite neperformante, unul dintre factorii care, în cele din urmă, au și dus la falimentul său.
Colapsul economic al Iranului s-a produs în câteva luni: rialul s-a depreciat cu 84% față de dolar, în 2025. Prețurile la alimente au crescut cu 72%, aproape dublu față de scumpirile din anii trecuți.
În plus, Iranul se confruntă și cu o gravă criză energetică și o criză a apei atât de severă, âncât președintele Masoud Pezeshkian a propus chiar mutarea capitalei de la Teheran.
Salariile din Iran nu au mai ținut pasul cu prețurile, ceea ce i-a dus pe iranieni, aflați în incapacitatea de a-și mai permite mâncarea, la limita suportabilității. Rialul se deprecia la fiecare oră, motiv pentru care comercianții nu erau în stare să afișeze prețurile corecte, iar importatorii ajunseseră să înregistreze pierderi chiar înainte de a-și putea vinde mărfurile. În plus, penele de curent și de apă au alimentat furia iranienilor care a ieșit, în cele din urmă, în stradă.