Consecințele nepăsării față de calitatea aerului din București nu mai pot fi ascunse sub preș. În ultimii cinci ani, studiile Institutului Național de Sănătate Publică arată o creștere cu 35% a incidenței bolilor respiratorii la copii, iar numărul cazurilor de astm diagnosticat în Capitală a depășit 80.000. Spitalele „Marie Curie” și „Grigore Alexandrescu” confirmă o dublare a internărilor în perioadele cu episoade de fum și poluare. Aceste cifre spun povestea unui oraș sufocat, care a ignorat prea mult timp nevoia de a respira.
Orașul care nu știe câți copaci are
Paradoxal, Capitala României nu are nici astăzi, în 2025, un registru funcțional al spațiilor verzi. Legea îl cere, dar nicio administrație care s-a perindat la conducerea orașului nu a dus acest demers până la capăt. Nu există o evidență clară a suprafețelor verzi, a arborilor existenți, a zonelor degradate sau a celor disponibile pentru plantare. Practic, orașul nu știe cât oxigen mai produce. Lipsa acestui registru face imposibilă o planificare coerentă. În absența datelor, totul devine arbitrar: un parc tuns prea drastic, o alee „modernizată” cu asfalt, o zonă verde pierdută sub un nou proiect imobiliar.
Administrația care plantează peste 10.000 de copaci pe an
Există însă și exemple pozitive. Sectorul 3 plantează anual peste 10.000 de arbori, menținând un ritm constant de reîmpădurire urbană. Zone verzi nou create, aliniamente stradale și pepiniera proprie transformă treptat sectorul. Dar chiar și aceste eforturi nu pot compensa lipsa unei viziuni unitare la nivelul întregului oraș. Bucureștiul are nevoie de cel puțin 500.000 de arbori noi pentru a atinge standardul minim european de 26 m² de spațiu verde pe cap de locuitor. În prezent, nu ajunge nici măcar la jumătate.
Aerul nu are granițe de sector
Poluarea nu ține cont de granițele administrative. Cei 10.000 de copaci plantați anual într-un sector nu pot filtra aerul pentru toți cei două milioane de locuitori. Este nevoie de un plan coordonat, cu obiective clare și bugete dedicate.
Orașele din Europa care au înțeles acest lucru – de la Copenhaga la Viena – au introdus programe permanente de replantare și regenerare, au interzis tăierile nejustificate și au integrat arborii în strategia de sănătate publică. În București, deocamdată, plantările rămân doar episoade izolate.
Un oraș respiră prin copacii lui
Fiecare arbore matur poate absorbi până la 20 de kilograme de dioxid de carbon pe an și eliberează suficient oxigen pentru doi oameni. Într-un oraș în care traficul și construcțiile cresc, dar suprafețele verzi scad, plantările devin o formă de politică sanitară. Nu mai vorbim doar despre estetică sau peisaj, ci despre prevenirea bolilor respiratorii, reducerea stresului urban și reglarea temperaturilor extreme.