Imagini surprinzătoare la Mamaia: O femeie se bălăcește în mare și stă la plajă, deși afară sunt doar 8 grade
Publicat acum 8 ore si 49 minute
Accesibilizarea pentru persoanele cu dizabilități nu este un moft. Totuși, în București, pentru mulți locuitori cu mobilitate redusă, simpla ieșire din bloc rămâne o luptă zilnică. Trotuarele sparte, lipsa rampelor și clădirile vechi fără adaptări transformă orașul într-un obstacol permanent. Există însă și inițiative locale care arată că schimbarea se poate face și cu resurse limitate, dar cu voință și organizare.
Conform datelor Eurostat, aproape 900.000 de persoane cu dizabilități trăiesc în România, dintre care zeci de mii în București. Legislația obligă autoritățile să asigure acces egal la infrastructură, dar realitatea este departe de teorie. Multe blocuri construite înainte de 1989 nu au rampe de acces, iar asociațiile de proprietari nu au resurse financiare pentru a le instala. Pe stradă, situația nu e mai bună: doar o parte dintre trecerile de pietoni sunt adaptate, iar stațiile de transport public sunt în mare majoritate inaccesibile. Rezultatul: persoanele cu dizabilități, vârstnicii sau părinții cu cărucioare sunt obligați să depindă de ajutorul altora.
Un exemplu de urmat: rampe gratuite, produse local
În Sectorul 3, administrația locală a lansat un program prin care instalează rampe de acces gratuite la blocurile de locuințe, în baza solicitărilor venite de la asociațiile de proprietari. Particularitatea proiectului este că rampele sunt produse chiar de societatea de prefabricate a Primăriei Sectorului 3, ceea ce reduce costurile și permite montarea rapidă. Programul a început cu câteva locații și s-a extins pe măsură ce au apărut solicitări. Pentru beneficiari, impactul este uriaș: o rampă la intrarea în bloc înseamnă autonomie, posibilitatea de a ieși singuri la magazin, la medic sau la plimbare.
Lecții internaționale
În marile capitale europene, accesibilizarea a devenit normă. Viena are un program strict prin care fiecare trotuar refăcut trebuie să includă pante accesibile, iar transportul public este 100% adaptat. În Barcelona, toate clădirile publice noi trebuie să aibă acces pentru persoane cu dizabilități, iar cele vechi sunt modernizate cu fonduri municipale. Aceste exemple arată că accesibilizarea nu trebuie tratată ca o "facilitate specială", ci ca o componentă de bază a infrastructurii urbane.
Acces egal, oraș egal
Bucureștiul rămâne un oraș greu de parcurs pentru persoanele cu dizabilități, dar inițiativele locale arată că schimbarea este posibilă. Programul din Sectorul 3, prin care se montează rampe gratuite la blocuri, demonstrează că atunci când administrația își asumă responsabilitatea, se poate. Pentru ca orașul să fie cu adevărat incluziv, aceste măsuri trebuie extinse la nivel municipal și susținute de politici unitare: adaptarea transportului, modernizarea trotuarelor și investiții constante în infrastructură accesibilă.