Caracatițe cât un bloc de șase etaje. Ce trăia în oceanele de pe vremea dinozaurilor

Oamenii de știință au descoperit că în oceanele Cretacicului trăiau caracatițe înotătoare de dimensiuni colosale – unele dintre ele ar fi putut atinge 19 metri lungime, cât un bloc de șase etaje. Aceste creaturi, pe care cercetătorii le compară cu „krakenul” din legendele marinărești, erau probabil cei mai mari prădători fără coloană vertebrală cunoscuți până acum, și rivalizau ca mărime chiar și cu mosasaurii – reptilele marine gigantice care dominau aceleași oceane, scrie Live Science.

Concluzia vine dintr-un studiu publicat joi în jurnalul Science, bazat pe analiza a 27 de fălci fosile aparținând unor caracatițe înotătoare dispărute. Descoperirea răstoarnă o ipoteză înrădăcinată în paleontologie: că vârful lanțului trofic din Cretacic era ocupat exclusiv de vertebrate.

„Aceste descoperiri revizuiesc imaginea oceanului cretacic ca o lume dominată doar de mari prădători vertebrați”, a declarat Yasuhiro Iba, paleontolog la Universitatea Hokkaido din Japonia și coautor al studiului. „Ele arată că și nevertebratele gigantice – caracatițele – ocupau vârful rețelei trofice.”

Cum au fost descoperite

Caracatițele sunt extrem de greu de studiat în contextul fosilelor, pentru că nu au cochilii sau schelete care să se păstreze în timp. Tot ce rămâne, uneori, sunt fălcile – structuri mici, dure, care supraviețuiesc milioanelor de ani îngropate în roci.

„Caracatițele sunt cunoscute astăzi ca animale extrem de inteligente, dar sunt extrem de dificil de studiat în adâncul timpului, pentru că le lipsesc cochiliile externe dure”, a explicat Iba. „O motivație majoră a acestui studiu a fost tocmai aceea de a dezvălui această istorie aproape invizibilă a caracatițelor.”

Cercetătorii au reanalizat 15 fălci fosilizate descoperite anterior în Japonia și pe Insula Vancouver, la care au adăugat 12 fălci noi, găsite tot în Japonia cu ajutorul unor tehnologii digitale de ultimă generație. Toate aparțin a două specii dispărute de caracatițe înotătoare: Nanaimoteuthis jeletzkyi și Nanaimoteuthis haggarti.

Cele mai vechi fosile din specia N. jeletzkyi datează de acum 100 de milioane de ani – împingând cu circa 5 milioane de ani în urmă apariția celor mai vechi caracatițe cunoscute și cu 15 milioane de ani recordul pentru caracatițele înotătoare.

Cât de mari erau, de fapt

Dimensiunile au fost estimate pornind de la un principiu simplu: la caracatițele moderne, există o relație proporțională între lungimea fălcilor, dimensiunea mantalei – sacul umflat deasupra ochilor – și lungimea totală a corpului.

Aplicând aceste proporții fosilelor, cercetătorii au estimat că N. jeletzkyi putea atinge între 3 și 8 metri, în timp ce N. haggarti putea ajunge între 7 și 19 metri – ceea ce ar face-o potențial cel mai mare nevertebrat descoperit vreodată și „unul dintre cele mai mari organisme din oceanele Cretacicului”, scriu autorii. Ca termen de comparație, calmarul gigant de astăzi ajunge la circa 12 metri, iar mosasaurii cretacici la aproximativ 17 metri.

Fălcile fosilizate arată și urme intense de uzură, cu tipare care sugerează că aceste animale sfărâmau prada cu cochilii dure folosindu-și întreaga gură. Mai mult, vârful fălcilor era erodat asimetric – un semn, spun cercetătorii, al unui comportament lateralizat, adică al preferinței pentru una dintre părțile corpului, asociat în mod obișnuit cu o inteligență mai dezvoltată.

„Nu erau doar caracatițe gigantice, ci prădători marini gigantici, inteligenți și extrem de redutabili”, a subliniat Iba.

Dar nu toți experții sunt convinși

Alți paleontologi au apreciat tehnicile de cercetare folosite, dar au ridicat semne de întrebare cu privire la estimările de mărime, pe care le consideră prea optimiste.

Calculele s-au bazat pe medii ale relațiilor dintre dimensiunea fălcilor, a mantalei și a corpului la speciile actuale – medii „predispuse la erori”, a explicat René Hoffman, paleontolog specializat în cefalopode fosile la Universitatea Ruhr din Bochum, Germania. Rezultatul este o plajă foarte largă de dimensiuni posibile pentru ambele specii.

Christian Klug, profesor de paleontologie și expert în evoluția cefalopodelor la Universitatea din Zürich, este de aceeași părere. Estimările sunt posibile, dar incertitudinea e inevitabilă. „Nu există nicio îndoială că Nanaimoteuthis era un prădător uriaș și eficient”, a spus el, dar concentrarea exclusivă pe dimensiunea maximă posibilă „îi face pe oameni să uite că e de conceput ca aceste animale să nu fi atins nici zece metri.” Dimensiunea enormă nu înseamnă automat că era și prădătorul suprem al ecosistemului, a adăugat Hoffman.