Ceva a supraviețuit în Ötzi, Omul Ghețurilor, care a murit de 5300 de ani. Cercetătorii sunt uluiți: "Viabile, gata să se înmulțească"

Ötzi, Omul Ghețurilor, a murit acum 5300 de ani, însă corpul său mumificat și excepțional de bine conservat reprezintă un "ecosistem dinamic" de microbi, dintre care unii au rămas vii timp de milenii, arată noi cercetări citate de CNN.

În urma unei analize ADN cuprinzătoare a microorganismelor prezente atât în interiorul, cât și la exteriorul mumiei lui Ötzi, oamenii de știință au detectat mai multe specii de ciuperci microscopice provenind din  mediul montan rece în care acesta și-a găsit sfârșitul. 

Microorganismele au colonizat cadavrul și au înghețat împreună cu el, iar rezistența lor naturală la frig le-a menținut într-o stare latentă, dar vii și capabile să revină la activitatea obișnuită, după mii de ani de la congelare, arată studiul din revista științifică "Microbiome".

Unele dintre aceste microorganisme nu sunt doar "relicve adormite", ci ar putea chiar să se înmulțească lent în micile "buzunare" de umiditate din interiorul mumiei, au indicat autorii studiului. 

Această activitate sugerează că longevitatea și dinamica microbiană din rămășițele antice ar putea fi mai mari decât se credea anterior și că ar trebui luate în considerare în timpul conservării și manipulării mumiilor.

"În multe studii privind ADN-ul extras din rămășițe umane antice, ADN-ul microbian este în mare parte ignorat. Adesea, nu este clar dacă ADN-ul microbian este la fel de vechi ca și cel uman sau dacă reprezintă o contaminare mai recentă.

Acest nou studiu asupra lui Ötzi oferă acum perspective fascinante asupra acestei chestiuni", a explicat pentru CNN, Anders Bergström, de la Universitatea Angliei de Est din Regatul Unit, care nu a participat la noua cercetare.

În imaginea următoare: aspect din timpul studiului asupra mumiei lui Ötzi:

Ötzi a murit înconjurat de miliarde de microbi

Oamenii de știință au presupus că Ötzi nu avea niciun companion alături în ultimele sale clipe petrecute în Alpii Ötztal.

Această afirmație nu este însă în totalitate exactă. 

Miliarde de microbi care populau organismul său în timpul vieții au rămas în corp după moarte, inclusiv microorganismele provenind chiar din locul în care a murit.

"Acești microbi ne oferă o imagine unică și valoroasă asupra modului în care arăta microbiomul uman în Epoca Cuprului, înainte ca industrializarea să remodeleze profund comunitățile microbiene din corpul nostru”, a menționat Frank Maixner, autor principal al studiului și director al Institutului pentru Studiul Mumiilor din Bolzano, Italia, unde au fost efectuate cercetările.

"Am identificat bacterii intestinale antice conservate în corpul lui Ötzi, extrem de rare la oamenii care trăiesc astăzi în societăți industrializate, deși ele mai pot fi întâlnite în comunități cu stiluri de viață tradiționale, neindustrializate", a adăugat acest cercetător.

Pentru cercetători, microbii lui Ötzi sunt aproape la fel de interesanți ca omul însuși, oferind indicii despre microbiom și starea sa de sănătate, precum și despre diversitatea comunităților microbiene din mediile antice.

Totuși, în cazul rămășițelor organice conservate, microbii pot reprezenta, ei înșiși, o problemă. 

Timp de milenii, gheața și temperaturile foarte scăzute au protejat de degradare corpul lui Ötzi, împreună cu  microorganismele asociate lui. 

După descoperirea mumiei de către doi excursioniști în 1991, la granița dintre Austria și Italia, aceasta a fost depozitată la Muzeul de Arheologie al Tirolului de Sud din Bolzano, la aproximativ -6 grade Celsius și o umiditate relativă de 99%, condițiile fiind similare celor din ghețarul în care a fost găsit corpul.

Recent însă, cercetătorii au început să se întrebe dacă această strategie controlează cu adevărat activitatea microbiană. 

Se știe în prezent că anumite microorganisme prosperă în medii extrem de reci. 

În plus, manipularea unei mumii o expune inevitabil la contaminarea cu bacterii și ciuperci moderne, complicând și mai mult analiza compoziției sale microbiene.

Cercetătorii au eșantionat și catalogat microbii și ciupercile lui Ötzi

Pentru noul studiu, cercetătorii au realizat un inventar detaliat al microorganismelor asociate lui Ötzi. 

Ei au examinat apa din interiorul corpului, au prelevat eșantioane de pe suprafața mumiei și din țesuturile interne expuse. 

De asemenea, au examinat mostre de sol recoltate de sub corp în timpul excavării din 1991 și au consultat date provenite din probele extrase anterior din adâncul intestinului lui Ötzi.

Oamenii de știință au colectat, de asemenea, microorganisme aflate în aerul din camera de depozitare a mumiei și din încăperea unde aceasta era manipulată. 

Pe baza probelor obținute, ei au reușit să cultive o parte dintre microorganisme. 

Ulterior, prin extragerea ADN-ului, atât din exemplare viabile, cât și din cele neviabile și prin analiza gradului de deteriorare genetică, au putut identifica speciile de bacterii și ciuperci și au reușit să conchidă care sunt antice și care sunt contemporane.

În cele din urmă, oamenii de știință au reușit să distingă microorganismele originare din corpul lui Ötzi de cele care au colonizat cadavrul după moarte sau au fost introduse ulterior prin manipulare.

Ce trăiește în Ötzi după moarte: de la Staphylococcus la Glaciozyma și Phenoliferia

Cele mai frecvente microorganisme de pe suprafața țesuturilor mumiei au fost bacteriile Methylobacterium și Sphingomonas, ce ar proveni din contactul cu oamenii în perioada modernă. 

O altă bacterie, Staphylococcus, a fost atribuită microbiomului propriu al mumiei.

Patru tipuri de drojdii microscopice, Glaciozyma, Goffeauzyma, Mrakia și Phenoliferia, au fost descoperite atât în interiorul, cât și la exteriorul corpului. 

Similaritățile genetice cu ciuperci adaptate la frig din regiuni precum Antarctica sugerează că acestea provin din mediul natural, iar gradul ridicat de deteriorare a ADN-ului le leagă de ecosistemul antic al Alpilor, în care a trăit și a murit Ötzi.

"Rezultatele noastre oferă o bază de referință pentru viitoarele studii microbiene asupra Omului Ghețurilor”, a subliniat Frank Maixner. 

Acum, după ce au aflat ce microorganisme sunt prezente și din ce epocă,  oamenii de știință speră să înțeleagă mai bine ce rol joacă acestea și cum interacționează în cadrul "ecosistemului" reprezentat de corpul mumificat.

Una dintre drojdii, Glaciozyma, era mai abundentă decât în analizele efectuate în 2010 și prezenta mai puține semne de degradare a ADN-ului, sugerând că s-ar putea reproduce chiar și în condițiile de îngheț profund din muzeu. 

În plus, toate drojdiile, cu excepția Mrakia, posedau gene care le permit să se hrănească atât cu compuși utilizați cândva pentru conservarea rămășițelor antice, cât și cu materie organică. 

Deși mumia nu prezintă în prezent semne de deteriorare, descoperirea ridică întrebări privind conservarea sa pe termen lung.

Ce au aflat oamenii de știință despre viața și moartea lui Ötzi

În deceniile care au trecut de la descoperirea lui Ötzi, oamenii de știință au reconstituit numeroase detalii despre viața și moartea sa violentă, survenită în jurul vârstei de 46 de ani. 

Ultima sa masă a inclus cereale, plante și carne de cerb și ibex. 

O tăietură adâncă la mână și o săgeată înfiptă în umăr sugerează că ultimele sale zile au fost marcate de violență.

Cel mai probabil, el a murit din cauza hemoragiei provocate de rana de la umăr. 

Avea 61 de tatuaje, printre cele mai vechi cunoscute din lume. Depunerile de calciu din inimă indicau posibile probleme cardiovasculare, iar în intestinul său a fost identificată bacteria Helicobacter pylori, asociată cu ulcerul gastric și cancerul de stomac.

Noile descoperiri ar putea deschide calea către perspective și mai profunde, atât în cazul lui Ötzi, cât și al altor vestigii biologice provenite din trecutul îndepărtat.

"Sperăm că studii la fel de riguroase vor putea fi realizate asupra unei game mai largi de rămășițe umane și animale, în special asupra țesutului osos, care reprezintă materialul utilizat în majoritatea cercetărilor bazate pe ADN antic. 

Prin studierea modului în care comunitățile microbiene de pe rămășițe se modifică în timp, vom putea înțelege mai bine ce microorganisme erau prezente efectiv în momentul morții organismului, iar acesta este, în cele din urmă, aspectul care ne interesează cel mai mult", a concluzionat cercetătorul Anders Bergström.