Doi britanici au cumpărat un „sat” în Franța cu 80.000 de euro și au fost foarte fericiți. Apoi au început renovarea
Publicat acum 1 ora si 24 minute
Prima parte din "Divina Comedie", numită "Infernul", conține o descriere a impactului unui asteroid cu Pământul, potrivit lui Timothy Burberry, expert în domeniul geomitologiei la Universitatea Marshall din Virginia de Vest (SUA), relatează Space.com, citat de Agerpres.
Astfel, opera lui Dante Alighieri, cel mai important scriitor al Evului Mediu, reprezintă prima mențiune a efectelor unui impact gigantic provocat de un obiect masiv ce cade din cer, arată cercetarea omului de știință american, care și-a prezentat studiul în cadrul Conferinței Generale a Uniunii Europene de Geoștiințe, ce a avut loc la Viena, în perioada 3 - 8 mai.
În poem, obiectul masiv este însuși diavolul, Lucifer, care a a ajuns pe Pământ după ce a fost expulzat din Rai.
Dincolo de aspectele mitologice, căderea lui Lucifer și impactul ulterior sunt descrise de Dante în termeni foarte asemănători cu impactul unui asteroid.
Iadul lui Dante în are în centru pe Lucifer, înfățișat ca un monstru cu trei capete
Scris între 1308 și 1321, "Infernul" îl înfățișează pe personajul principal - Dante însuși - ghidat prin Infern de spiritul poetului roman antic Virgiliu.
Dante și Virgiliu călătoresc în Lumea Subpământeană, după ce traversează Styxul în luntrea lui Charon și intră în Infern.
Personajele traversează apoi cele nouă cercuri concentrice ale Iadului.
În centrul infernului se află însuși Lucifer, înfățișat ca o creatură monstruoasă cu aripi și trei capete.
Fiecare dintre aceste trei capete mestecă perpetuu trupurile celor mai mari trei trădători ai istoriei de până atunci, cel puțin din punctul de vedere al lui Dante: Brutus și Cassius, care l-au ucis pe Iulius Cezar, și Iuda Iscarioteanul, care l-a trădat pe Iisus Hristos.
Partea relevantă, din punctul de vedere al lui Timothy Burberry, vine spre sfârșitul poemului.
Dante descrie cum un impact catastrofal a creat un crater imens și a rearanjat uscatul în emisfera sudică
Dante și Virgiliu evadează din Iad coborând pe pielea monstruoasă a lui Satan și traversând centrul de greutate al Terrei.
După ce ajung în Infern din emisfera nordică, ei urcă înapoi pe Pământ în emisfera sudică.
În anii 1300, emisfera sudică a Pământului era în mare parte neexplorată și considerată a fi în mare parte oceanică, lucru confirmat de cunoștințele din prezent.
Virgiliu îi explică lui Dante că, în urmă cu mult timp, emisfera sudică era complet acoperită de uscat.
Când Dumnezeu l-a expulzat pe Lucifer din Rai, Lucifer s-a prăbușit pe Pământ, distrugând suprafața și continuând să sape până a ajuns în centrul planetei, unde a instituit Iadul.
Roca dislocată a țâșnit la suprafață, formând Muntele Purgatoriului (pe care Dante și Virgiliu îl escaladează în "Purgatoriul", a doua parte a "Divinei Comedii").
Acest munte este în centrul unui crater cu cele nouă cercuri concentrice ale Iadului.
Pământul din emisfera sudică a fost dislocat după impact, rearanjându-se în emisfera nordică.
Prin urmare - susține Burberry - ceea ce descrie Dante este impactul unui asteroid sau al unei comete, suficient de violent pentru a restructura părți mari ale suprafeței terestre.
Este posibil să fie vorba de un eveniment similar cu impactul despre care se crede că a contribuit la dispariția dinozaurilor acum 66 de milioane de ani sau chiar cu impactul care a format Luna, acum 4,5 miliarde de ani.
Viziunea impactului catastrofic din opera lui Dante a precedat teoria heliocentrică a lui Copernic
Dacă Burberry are dreptate, atunci "Infernul" ar reprezenta o viziune cosmogonică remarcabilă a celui mai important scriitor medieval.
În secolul al XIV-lea, cerurile erau considerate (în mare parte) fixe și eterne.
De fapt, abia în prima jumătate a secolului al XIX-lea oamenii de știință s-au pus de acord că meteoriții sunt un fenomen ceresc, nu atmosferic, și că provin din spațiul cosmic.
"Deși Dante nu a fost om de știință, el a fost una dintre primele persoane din istorie care a reflectat asupra efectelor fizice ale unei mase mari care se izbește de Pământ cu viteză mare", notează Burberry în rezumatul lucrării sale despre acest subiect.
"În viziunea lui Dante, dimensiunea și viteza Diavolului sunt de așa natură încât, atunci când se izbește de Pământ creează instantaneu Iadul: un crater masiv, circular, terasat, care ajunge până în centrul Pământului", continuă savantul.
Indiferent dacă Dante a intenționat sau nu să descrie un impact din spațiu, opera sa ilustrează modul în care geomitologia poate anticipa amenințările reprezentate de dezastre naturale cu mult înainte ca omenirea să dispună de cunoștințele științifice cu privire la aceste fenomene, mai spune cercetătorul american.
Având în vedere epoca în care a fost scris "Infernul" lui Dante, înainte de Copernic și Galileo, prin descrierea a ceva care cade pe Pământ, Dante evidenția o idee care, într-adevăr, contravenea normei acceptate la acea vreme, conchide autorul studiului.