Islanda votează sâmbătă dacă să reia, după mai bine de un deceniu de pauză, negocierile de aderare la Uniunea Europeană – şi s-ar alătura astfel unei liste lungi de aspiranţi, de la Ucraina şi Moldova până la Muntenegru şi Albania. La câţiva ani după Brexit, când unii se temeau de un efect de domino, blocul comunitar redevine atractiv, împins de la spate de agresiunea Rusiei, de concurenţa Chinei şi de imprevizibilitatea Washingtonului. Pentru mulţi islandezi, votul e mai mult decât o chestiune economică: e o alegere de valori, într-o lume în care apartenenţa la un grup de state cu vederi similare devine, tot mai des, o formă de securitate, scrie The New York Times.
Ucraina vede aderarea ca pe o garanţie de securitate în faţa Rusiei. Moldova îşi doreşte şi ea acest lucru, la fel ca Muntenegru, Albania, Serbia şi Macedonia de Nord, printre altele. Oficialii europeni glumesc chiar pe seama ideii de a adăuga Canada pe listă – care, fireşte, nu se află în Europa.
În ciuda ieşirii deloc discrete a Marii Britanii, în 2020, interesul pentru plictisitoarea şi birocratica Bruxelles rămâne puternic, alimentat de agresiunea rusă, de concurenţa Chinei şi de imprevizibilitatea Washingtonului.
„Când Marea Britanie a părăsit uniunea, a fost un moment în care toată lumea îşi ţinea răsuflarea: urma oare un efect de domino?”, spune Almut Moller, coordonatoarea programului „Europa în lume” de la European Policy Center, un institut de analiză.
În schimb, apartenenţa la un grup cu vederi similare este văzută acum ca având „o valoare cu adevărat mare”, spune ea, „dacă ne întoarcem la o lume a competiţiei dintre marile puteri”.
Votul din Islanda nu va tranşa definitiv chestiunea atractivităţii Uniunii Europene – sau a lipsei acesteia. La nivel global, criticii continuă să atace sistemul stufos, reglementările şi regulile sale. Iar islandezii rămân împărţiţi în privinţa faptului dacă ar trebui sau nu să se arunce în negocieri.
Ceea ce pare să le ofere Uniunea Europeană viitorilor membri este puterea numărului, într-o epocă a realpolitikului.
Magnus Arni Skjold Magnusson, preşedintele Mişcării Europene din Islanda, a descris alegerea, în parte, ca pe un vot asupra valorilor, în timp ce Statele Unite se retrag din tratate, restrâng drepturi şi cochetează cu corupţia.
„Vrem oare să ne apropiem de o naţiune, de o ţară care nu împărtăşeşte valorile noastre privind democraţia, egalitatea, drepturile persoanelor gay?”, se întreabă Magnusson. „Sau vrem să ne aliniem cu naţiuni care ne împărtăşesc convingerile?”
Referendumul din Islanda nu va decide dacă ţara aderă la Uniunea Europeană – pentru asta ar fi nevoie de încă un vot. El va permite naţiunii nordice să reia negocierile cu uniunea privind o eventuală aderare, după o pauză de peste un deceniu. Islanda a încercat să adere după criza financiară globală de la mijlocul anilor 2000, dar a oprit procesul din cauza opoziţiei din industrie şi a negocierilor anevoioase.
Islanda este deja strâns legată de uniune şi face parte din spaţiul Schengen, cu liberă circulaţie, ceea ce le permite călătorilor să treacă între insulă şi celelalte state membre fără controale la frontieră. Aderarea la bloc i-ar putea permite Islandei să adopte moneda euro, care, pentru mulţi din ţară, pare o monedă atrăgător de stabilă.
Votul de sâmbătă vine în contextul în care Rusia şi-a intensificat activitatea în apele arctice şi după ce preşedintele Trump a ameninţat anul acesta că va anexa cu forţa Groenlanda – confundând în repetate rânduri „Islanda” cu „Groenlanda” într-un discurs despre acest demers.
„Am senzaţia că vecinătatea noastră este ameninţată”, spune Edda Kentish, copywriter islandez de 42 de ani, care intenţionează să voteze pentru reluarea negocierilor.
Aderarea la Uniunea Europeană ar putea avea şi costuri pentru Islanda. Industria pescuitului a avertizat asupra unei concurenţe sporite. Alţii se tem că Islanda va ceda o parte din suveranitatea sa – sau că vocea îi va fi acoperită – dacă intră în bloc.
„Cum spune zicala, dacă nu e stricat, nu-l repara”, a scris într-un e-mail Kolbeinn Helgi Kristjansson, în vârstă de 33 de ani, care lucrează în turism.
Cu mai puţin de 400.000 de locuitori, Islanda ar fi cel mai mic stat din UE. Populaţia Germaniei, de pildă, este de aproximativ 200 de ori mai mare.
Haraldur Olafsson, unul dintre cei mai vocali oponenţi ai aderării din Islanda, susţine că legile blocului au fost croite pe măsura Germaniei şi a Franţei şi ar aduce şi mai multe reglementări în ţara sa.
„Vei fi obligat să-ţi cheltui banii pe tot felul de prostii”, spune el.
Iar primirea de noi membri nu este nici simplă, nici rapidă. Bruxellesul avansează lent în negocierile cu ţările candidate, pentru a evita aderări prea grăbite sau lipsite de garanţii suficiente.
Ucraina insistă pentru o aderare rapidă, iar oficialii UE vorbesc adesea despre importanţa integrării ei, dar candidatura sa se află într-o fază destul de timpurie. Muntenegru încearcă să adere din 2008, Albania din 2009. Turcia este oficial ţară candidată de zeci de ani, însă lipsa de progres către standardele UE i-a blocat demersul.
Primirea unor membri mai săraci poate fi costisitoare pentru statele existente, care ajung să direcţioneze fonduri către integrarea acelor economii. Dincolo de asta, noii membri pot aduce o concurenţă economică sporită, odată ce se integrează mai bine în piaţa comună europeană.
Ţările care ajung să aleagă guverne cu obiective şi valori diferite de cele dominante la Bruxelles pot încetini procesul decizional comun.
Chiar şi cu aceste temeri, Islanda ar putea adera relativ uşor, dată fiind strânsa legătură deja existentă, veniturile ridicate şi sistemul politic relativ stabil. Marta Kos, comisarul european pentru extindere, a declarat săptămâna aceasta că negocierile ar putea fi finalizate în „unul sau doi ani”.
„Cred că e un moment excelent pentru Islanda să adere, dată fiind situaţia geopolitică în care ne aflăm”, a declarat recent Kristrun Frostadottir, prim-ministra Islandei, în cadrul podcastului „The Rest Is Politics: Leading”. Ea a spus că eforturile uniunii de a-şi strânge alianţele ar putea oferi ţării sale o poziţie de negociere mai puternică.
„Se uită strategic în jur”, a adăugat ea, referindu-se la bloc. „Sunt conştienţi că lumea se schimbă”.