De la gargară cu urină la pasta de dinți din șoareci: cele mai bizare tratamente stomatologice din istorie

Vizita la dentist poate părea uneori incomodă, dar este indispensabilă dacă vrei să te bucuri de un zâmbet sănătos. O simplă igienizare de rutină îți economisește timp, bani și te poate scuti de tratamente costisitoare și dureroase. Astăzi, stomatologia este clară, sterilă și controlată — însă nu a fost mereu așa.

De-a lungul istoriei, oamenii au recurs la cele mai neobișnuite metode ca să-și trateze durerile de dinți. Unele par amuzante, altele înspăimântătoare, dar toate demonstrează cât de departe a ajuns medicina dentară modernă, scrie danowitdental.com.

Viermii dinților și mierea „magică”

În Antichitate și până în secolul al XVIII-lea, multe civilizații credeau că durerile de dinți erau provocate de „viermi” care s-ar fi strecurat în interiorul dintelui. Oamenii ungeau dinții dureroși cu miere pentru a „ademeni” viermele, pe care apoi încercau să îl scoată. O credință complet greșită, dar extrem de răspândită, potrivit iansmithdental.com.

Bruxism tratat cu... un craniu uman

Scrâșnitul dinților (bruxismul) era interpretat în Babilonul antic ca un semn că un spirit încearcă să comunice cu persoana respectivă în somn. Leacurile recomandate constau în dormitul lângă un craniu uman și sărutarea și lingerea craniului de șapte ori înainte de culcare.

Pe cât de șocant sună astăzi, aceste practici erau considerate soluții medicale valide.

Gargară cu urină în Roma antică

Romanii foloseau urina pe post de apă de gură, convinși că îi ajută să își mențină dinții albi și sănătoși. Era folosită atât de des încât un împărat roman a introdus o taxă pe urină, devenită resursă valoroasă pentru igienă și curățenie.

Frizerii dentiști din Evul Mediu

În Evul Mediu, frizerii nu doar tundeau: ei extrăgeau dinți, făceau mici operații și chiar sângerări terapeutice. Unul dintre cele mai dureroase „tratamente” era folosirea acidului azotic pentru albirea dinților. Rezultatul? Smalț distrus și dureri cumplite.

Pasta de dinți din șoarece mort – rețeta egiptenilor

Egiptenii antici foloseau șoareci zdrobiți pentru a trata durerile de dinți sau urechi. Uneori aplicau pasta de șoarece amestecată cu ierburi, iar în cazurile severe puneau chiar un șoarece mort întreg pe zona dureroasă.

Fumigații pentru „viermii dentari”

Sumerienii, egiptenii și grecii încercau să „alunge” viermii din dinți prin fumigații. Mai exact, ardeau plante aromatice și direcționau fumul către dintele dureros, sperând să omoare sau să scoată viermii imaginari.

Cocaina ca anestezic

În secolele XIX–XX, cocaina era folosită ca anestezic local în stomatologie. Funcționa, dar efectele secundare grave și dependența au dus rapid la interzicerea ei în practica medicală.

Periuțe de dinți cu fire de alamă

În secolele XVIII–XIX, cei bogați foloseau periuțe cu peri din sârmă de alamă. Deși considerate lux, ele provocau răni ale gingiilor și deteriorau smalțul, făcând mai mult rău decât bine.

Sângerarea pentru durerile de dinți

De la Evul Mediu până în secolul al XIX-lea, sângerarea era considerată tratament universal, inclusiv pentru durerile dentare. Desigur, nu avea niciun efect asupra cauzelor reale și putea fi chiar periculoasă.

Proteze din fildeș

Înaintea protezelor moderne, oamenii își înlocuiau dinții cu plăci din fildeș. Arătau bine, dar erau incomode, scumpe și greu de întreținut. În timp, fildeșul se fisura și se degrada, favorizând infecțiile.