Doi soți din Germania și-au pierdut motănelul - Nero - în vara anului trecut și de atunci au cheltuit peste 20.000 de euro ca să-l găsească. Eforturile depuse pentru recuperarea iubitei lor feline sunt uriașe și - în același timp - înduioșătoare.
Rafal și Monika Klajnszmit călătoreau din Eschwege, vestul Germaniei, acolo unde locuiesc, către Bavaria, în iulie anul trecut, când pisica lor, Nero, s-a pierdut pe drum, în Erlangen.
› Vezi galeria foto ‹
„Am scos cușca pisicii din mașină și voiam să intru în hotel. Cușca nu era închisă bine și el a scăpat”, a povestit Rafal, 53 de ani, pentru The Times.
În lunile de când Nero a dispărut, cuplul a cheltuit peste 20.000 de euro pentru eforturile de căutare. Benzina și cazările la hotel sunt printre cheltuielile lor regulate, deoarece fac drumul dus-întors de aproape 500 de kilometri de la casa lor până la Erlangen în fiecare weekend. Acolo își petrec timpul lipind afișe cu pisica dispărută — aproximativ 10.000 până acum, au spus ei pentru The Times —, vorbind cu localnicii, bătând la uși și reumplând cu grijă bolurile de mâncare plasate strategic cu deliciul preferat al lui Nero: tonul.
Însă Rafal a subliniat o problemă care ar putea împiedica găsirea lui Nero — personalitatea sa timidă.
„Nu este genul de pisică ce vine la oameni să fie mângâiată”, a dezvăluit el. „Îmi imaginez că este atât de speriat încât se mișcă doar noaptea”.
Au apelat la ajutorul mai multor voluntari din Erlangen care și-au oferit timpul și efortul. Aceștia lipesc postere noi și reumplu bolurile cu mâncare, unele dintre ele având camere atașate care trimit alerte direct pe telefonul lui Rafal. Ajutoarele au și cititoare de microcipuri, furnizate de Rafal, pentru a putea scana pisicile negre pe care le întâlnesc în oraș.
„Sunt de gardă zi și noapte, la orice oră, dacă îi sun, se urcă în mașină și merg să citească cipul”, a povestit el pentru The Times.
Deși nu au primit încă vești bune, nici nu au primit acel telefon pe care orice stăpân de animal îl teme.
„Nero are cip, iar dacă ar fi fost găsit mort am fi fost anunțați”, a spus Rafal pentru The Times. „Veterinarii și departamentul de întreținere a autostrăzilor spun că atunci când este găsit un animal mort, cipul este citit”.
Eforturile cuplului au întâmpinat și rezistență din partea localnicilor din Erlangen, care s-au plâns de afișele lipite. Au fost nevoiți să le distribuie personal, din mână în mână.
Rafal și Monika au creat o pagină de Facebook unde postează actualizări și fotografii cu membrul lor blănos, în speranța că cineva din zona Erlangen îl va vedea. Împărtășesc și povești și speranțele lor pentru întoarcerea în siguranță a lui Nero.
„Înseamnă foarte mult pentru mine. E un prieten și un membru al familiei. Și nu-ți abandonezi prietenii”, a spus Rafal pentru The Times. „Nu renunț. Știu că încă este în viață”.