Operațiunile ucrainene care vizează lovituri în profunzime au arătat că dronele trebuie să poată zbura în condiții de război electronic intens pentru a-și atinge țintele, a declarat pentru Business Insider un producător european de armament.
În războiul din Ucraina, războiul electronic este un factor dominant pe câmpul de luptă, iar în rândul armatelor occidentale și al companiilor de apărare există o conștientizare tot mai mare că armele cu rază lungă de acțiune vor trebui să poată funcționa chiar și atunci când sunt deconectate de la operatorii lor pentru a fi relevante într-un conflict modern.
NATO a organizat recent o competiție pentru companii ucrainene și occidentale, cerându-le să explice cum ar putea armele dezvoltate de acestea să formeze roiuri în jurul unui aerodrom și să împiedice inamicul să opereze acolo.
Drone capabile să lovească fără să fie conectate la GPS
Compania cehă de apărare LPP Holding a declarat că a câștigat competiția deoarece dronele sale cu rază lungă de acțiune, pe care Ucraina le-a folosit pentru a lovi ținte din interiorul Rusiei, funcționează într-un mediu în care GPS-ul nu este disponibil.
De aproximativ 18 luni, Ucraina folosește drona LPP, MTS-40, pentru a lovi ținte din interiorul Rusiei. La un preț de 90.000 de dolari bucata, aeronava poate parcurge peste 290 de kilometri peste graniță, folosind navigația optică bazată pe inteligență artificială pentru a zbura autonom.
Martina Tauberová, șefa departamentului pentru relații guvernamentale și strategice al LPP, a declarat că războiul din Ucraina a arătat că armatele nu se pot baza exclusiv pe arme de lovitură care depind de menținerea legăturilor de comunicații cu operatorii lor, deoarece, atunci când zboară prin zone în care acest acces este blocat, aceste sisteme nu își ating adesea obiectivele.
Tauberová a spus că NATO a transformat capacitatea de a trece prin bruiajul inamicului într-o cerință care a urmărit sisteme rezistente la războiul electronic, eficiente din punct de vedere al costurilor și potrivite pentru atacarea aerodromurilor inamice. Scopul final ar fi utilizarea acestor soluții pentru a le refuza în mod constant capacitatea de a desfășura operațiuni.
Competiția, care reprezintă prima axată pe capacități de lovire de când NATO a început să organizeze astfel de provocări, în urmă cu aproape un deceniu, are loc în contextul unor eforturi mai ample ale companiilor occidentale de apărare de a dezvolta arme cu rază lungă de acțiune la costuri reduse.
Comandorul Bastien Salasca, ofițer al Marinei franceze și manager de proiect pentru Innovation Challenges în cadrul comandamentului NATO responsabil de supravegherea modernizării Alianței, a declarat că „nu este vorba despre pregătirea NATO pentru a intra în război. Este vorba despre a ne asigura că, dacă un adversar ia în calcul o acțiune militară, trebuie să țină cont de capacitatea NATO de a impune costuri persistente și credibile sistemelor care îi permit să desfășoare operațiuni”.
„Conflictele recente au arătat că puterea militară depinde de rețele complexe de infrastructură, logistică și sprijin, nu doar de platforme individuale”, a declarat Salasca pentru Business Insider. „Această Innovation Challenge urmărește să găsească modalități accesibile, scalabile și reziliente de a afecta aceste sisteme, consolidând astfel descurajarea prin oferirea unor opțiuni mai credibile aliaților înaintea și în timpul unei crize.”
Arme ieftine în cantități mari
NATO a anunțat cei trei finaliști la începutul lunii septembrie. Drona LPP s-a clasat pe primul loc; startupul polonez din domeniul aerospațial Supercluster s-a clasat pe locul al doilea cu balonul său de mare altitudine, care poziționează sisteme autonome planatoare pentru lovituri cu rază lungă de acțiune; iar o companie ucraineană al cărei nume nu a fost dezvăluit s-a clasat pe locul al treilea cu un sistem de autonomie bazat pe inteligență artificială pentru aeronave fără echipaj.
Tauberová a declarat că războiul din Ucraina a demonstrat că este esențial să existe arme ieftine în cantități mari, care să poată fi lansate sistematic împotriva țintelor. În cazul scenariului privind aerodromul, roiurile de drone pot urmări aeronavele, pistele, clădirile și stațiile de alimentare cu combustibil.
„Ai nevoie de o capacitate de lovire în profunzime pe care să o poți utiliza la scară largă”, a declarat Tauberová. În loc să folosească o singură rachetă scumpă pentru a lovi ținta, precum o rachetă Tomahawk care costă milioane de dolari, roiurile ieftine s-ar putea dovedi mai eficiente pentru a copleși apărarea antiaeriană a unui adversar.
Deși produsele sale și-au demonstrat deja eficiența în luptă în Ucraina, LPP a păstrat o mare parte din activitatea sa de acolo în afara atenției publice. Compania a participat la Innovation Challenge deoarece urmărește să obțină validarea NATO și o vizibilitate mai mare, a declarat Tauberová.
Următorul pas pentru LPP este să își testeze drona în Europa de Est, alături de ceilalți finaliști. Tauberová a declarat că speră ca firma să încheie contracte cu armatele statelor NATO și să își extindă producția.
LPP dezvoltă, de asemenea, o rachetă de croazieră propulsată de un motor turboreactor și, la fel ca dronele companiei, „MTS Narwhal” este concepută să opereze în medii în care GPS-ul nu este disponibil. Compania testează un prototip și speră ca racheta să intre în luptă pentru prima dată mai târziu în acest an.
În Europa și SUA, companiile de apărare și startupurile dezvoltă rachete de croazieră cu costuri reduse, care pot fi produse în serie, în timp ce armatele NATO caută alternative la armele mai sofisticate.