Roma pregătește interzicerea trăsurilor turistice trase de cai: „Pe jos e mai frumos”
Publicat acum 2 ore si 32 minute
Palmarola nu are orașe și nici drumuri. Pe insulă nu există electricitate, semnal de telefonie mobilă sau terminal pentru feriboturi. În cele mai multe zile, singura modalitate de a ajunge aici este cu o barcă mică din Ponza. Insula se află la vest de Roma, suficient de aproape pentru a putea fi vizitată într-o excursie de o zi, dar destul de izolată încât traficul, aglomerația și agitația capitalei italiene să pară dintr-o altă lume, scrie CNN.
În timp ce forumurile, fântânile și piețele Romei atrag milioane de turiști, Palmarola nu face parte din traseele de vacanță. Mulți turiști nici măcar nu au auzit de ea, iar numeroși locuitori ai Romei nu au vizitat-o niciodată.
Cei care fac totuși călătoria nu sunt atrași de confort sau infrastructură, ci tocmai de lipsa lor. Palmarola se ridică brusc din mare, cu stânci vulcanice, peșteri marine și golfuri înguste. Are o singură plajă, mai multe poteci care duc spre interior și foarte puține urme ale dezvoltării moderne.
Pentru a ajunge din Roma, turiștii trebuie să ia trenul până în portul Anzio, apoi feribotul spre Ponza, iar de acolo să negocieze cu un pescar sau cu proprietarul unei ambarcațiuni private transportul dus-întors către Palmarola.
Cum insula nu are locuitori permanenți, viața de aici este influențată mai mult de vreme, relief și anotimpuri decât de turism.
FOTO: CNN
Un singur restaurant și camere amenajate în grote
Pe insulă există un singur restaurant, O’Francese, care servește pește proaspăt și oferă spre închiriere câteva camere simple. Acestea au fost amenajate în vechile grote folosite de pescari, săpate în stâncile de pe coastă.
Locurile sunt rezervate cu luni înainte, iar cazarea este oferită în regim de pensiune completă. Prețurile pornesc de la 150 de euro, aproximativ 175 de dolari, pe noapte.
Maria Andreini, o specialistă IT în vârstă de 44 de ani, care lucrează de la distanță și locuiește în Treviso, în nordul Italiei, vizitează Palmarola în fiecare vară împreună cu soțul ei, Mario, director de bancă, și cu fiul lor de 15 ani, Patrizio.
"Sunt atât de multe și, în același timp, atât de puține lucruri de făcut", spune ea.
"Ne petrecem zilele făcând snorkeling și stând la soare pe plaja din fața restaurantului, acoperită cu pietricele roz. Noaptea stăm întinși pe plajă și privim stelele sau ne plimbăm cu lanternele. În zori, proprietarii ne trezesc și ne duc într-o drumeție până pe cel mai înalt vârf al insulei, ca să vedem răsăritul. Este uimitor", povestește Maria Andreini.
Ruine vechi și urme ale unei așezări preistorice
De la plajă pornesc poteci care urcă spre ruinele unei mănăstiri medievale și spre rămășițele unei așezări preistorice.
FOTO: CNN
"La cină mâncăm pește proaspăt, scos direct din plase. Timp de o săptămână avem impresia că trăim o experiență primitivă, pe o insulă pustie, puțin ca familia Flintstone plecată în vacanță", spune Andreini, care îi sfătuiește pe vizitatori să aducă și bocanci pentru drumeții, nu doar haine de plajă.
Femeia spune că a călătorit în multe locuri, inclusiv în Maldive, dar consideră că Palmarola nu poate fi comparată cu nicio altă destinație. Peisajul este fermecător, spune ea, iar faptul că un asemenea loc se află chiar în Italia i se pare greu de crezut.
Dincolo de plaja principală, coasta poate fi explorată cel mai bine cu o barcă pneumatică. Stâncile formează coloane izolate în mare, tuneluri și grote, iar apele atrag pasionați de snorkeling, caiac și scufundări.
Pe uscat, singurele animale pe care turiștii le întâlnesc de obicei sunt caprele sălbatice. Acestea se adăpostesc printre palmierii pitici de la care provine numele insulei.
"Este o călătorie înapoi în timp, până în epoca preistorică, atunci când oamenii veneau aici în căutarea obsidianului negru, care poate fi văzut și astăzi în dungile întunecate ale stâncilor. Piatra era folosită pentru fabricarea armelor și a uneltelor", a declarat pentru CNN istoricul local Silverio Capone. "Peisajul s-a schimbat foarte puțin de atunci", a adăugat el.
Capone locuiește în Ponza, cea mai apropiată insulă și principalul punct de plecare spre Palmarola. El o vizitează des și uneori își lasă fiul adolescent să petreacă acolo un weekend cu cortul, împreună cu prietenii.
"Palmarola a fost întotdeauna o insulă pustie, iar tocmai acest lucru o face specială. Romanii antici au folosit-o ca punct strategic de observație pentru flota lor din Marea Tireniană, dar nu au colonizat-o niciodată", a explicat el.
Un ritual considerat sacru
Forma actuală de proprietate asupra insulei datează din secolul al XVIII-lea. Familiile napolitane trimise să colonizeze Ponza au primit atunci permisiunea de a împărți Palmarola între ele.
În prezent, insula este proprietate privată și este împărțită în numeroase parcele deținute de familii care locuiesc în continuare în Ponza.
În stânci, mai multe peșteri mici au fost transformate în locuințe private simple, unele dintre ele vopsite în alb și albastru.
În trecut, pescarii foloseau grotele drept adăpost în timpul furtunilor. Mulți proprietari păstrează și astăzi provizii în interior, în cazul în care vremea îi împiedică să se întoarcă în Ponza.
Pe o stâncă izolată în mare se află o mică biserică albă dedicată Sfântului Silverius, un papă din secolul al VI-lea care a fost exilat pe Palmarola și despre care se crede că a murit aici.
În fiecare lună iunie, pescarii pleacă din Ponza spre Palmarola pentru sărbătoarea Sfântului Silverius. Ei aduc flori la capelă și poartă pe mare, într-o procesiune cu bărci, o statuie din lemn a sfântului. Participanții urcă pe rând treptele abrupte săpate în stâncă până la cea mai înaltă grotă, unde se află altarul principal, pentru a se ruga și a medita.
"Este un ritual sacru. Ne rugăm lui în fiecare zi", spune Capone. "Mulți bărbați din Ponza, inclusiv eu, poartă numele sfântului, care este protectorul nostru. Credem că spiritul său se află încă în apele din jurul insulei Palmarola".
Legendele locale vorbesc despre marinari surprinși de furtuni care s-au rugat Sfântului Silverius și au fost salvați. "Se spune că sfântul a apărut din apă și i-a salvat, conducându-i în siguranță spre Palmarola, unde au supraviețuit timp de mai multe săptămâni în adăposturile din grote", a povestit Capone.